Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefață, introducere, index
termeni folosiți)
Prefață
Scopul
sistemului YOGA așa cum apare el în diferite tratate fundamentale
"YOGA SUTRAS" (sec. II sau III e.n.) - Patanjali
=
Absorbirea întru totul a adeptului în "eul" său real (în
conștiința sa pură, fără obiect). În stadiul respectiv, conștiința individuală
se topește în conștiința cosmică, iar "eul" real se topește în
ființa universală.
Stabilește
cele 8 YOGA:
1. Abțineri
2.
Respectarea prescripțiilor (non-violența; castitatea; izolarea; reguli
dietetice)
3.
Posturile
4.
Respirația controlată
5.
Retragerea simțurilor
6.
Concentrarea
7.
Meditația
8. Samadhi
Tratează în
detaliu cap. 1 și 2 trecând repede și în termeni generali peste cap. 3 și 4.
Referitor la Posturi se spune, pur și simplu, că este preferabil de a se
adopta "o postură în care adeptul se poate menține mai multă vreme ușor",
iar în privința Respirației controlate, este la fel de laconic.
Pentru a-și
putea permite și tehnici mai avansate, adeptul trebuie să stăpânească perfect
diferitele practici de purificare.
Pe primul
loc se află purificarea sistemului digestiv:
Practici de purificare a sistemului digestiv:
a.
introducerea și scoaterea lentă pe esofag a unei tulpini de trestie.
b.
înghițirea unei cantități de apă călduță, atât cât poate încăpea în stomac și
apoi scoaterea ei din stomac prin vomare.
c.
înghițirea unei bucăți de pânză (fașă) de 7 m lungime și 10 cm lățime, și apoi
scoaterea ei afară. (Sunt necesare 1-2 luni de practică pentru ca adeptul să se
obișnuiască să înghită cei 7 m de pânză în 10 minute). Prin acest procedeu se
curăță bine deșeurile ce acoperă pereții stomacului.
- YOGA în
general pare a fi apărut sub formă de "RAJA YOGA" (=Unirea
Supremă cu Absolutul, cu ajutorul meditației).
- RAJA YOGA
a fost treptat înlocuită, acum mai bine de o mie de ani, cu HATHA YOGA (=
Unirea forțată, cu ajutorul tehnicilor fiziologice).
- HATHA
YOGA a rămas în esența sa neschimbată pe parcursul ultimilor o mie de ani.
-
Simpatizanții europeni nu cunosc (din pacate) - în privința doctrinei pe care
ea este bazată - decât versiuni cenzurate. Astfel, părerea
generală în Occident este că HATHA YOGA nu e decât un sistem de exerciții de
gimnastică, destinat să destindă corpul și spiritul în vederea facilitării
meditației.
Față de
europeni, indienii trec sub tăcere faptul că ar exista și ceva misterios sau
ocult în HATHA YOGA. În realitate toți adepții indieni consideră că HATHA YOGA
este o cale ce duce și la puteri supranaturale. Ei văd în fiecare postură sau
exercițiu o semnificație simbolică și un scop fiziologic în relație cu datele
medicinii Ayurvedice, preferând să nu vorbească nimic străinilor despre
aceasta. (Ronald Hutchinson spune: "Nu se poate progresa în domeniul YOGA
fără a ajunge la ceea ce oamenii numesc cu respect <<paranormal>>.
Cu YOGA totul pare posibil".
HATHA YOGA
PRADIPIKA (Aparent prima lucrare de ansamblu asupra HATHA YOGA-ei,
compusă, se pare, în sec. XII e.n., dar bazată pe o tradiție mult mai veche)
= A servi
ca scară neofiților care, în confuzia creată de numeroasele metode recomandate
de diferite secte, sunt incapabili de a ajunge la "Calea Supremă" a
RAJA YOGA-ei. Treptele scării sunt (direct) exerciții corporale (cap 3 și 4 din
Patanjali pe care le tratează în detaliu, trecând repede și în termeni
generali peste partea de purificare fizică și morală (cap. 1 și 2 din Patanajali).
Bhagavad Gita:
Orice pas
făcut pe calea YOGA este un câștig, neexistând riscul niciunui pericol. Și cel
mai mic progres făcut este o eliberare de teamă".
SHIVA SAMHITA
- Prin
aceste exerciții devine posibilă inversarea peristaltismului și crearea de
efecte de sugere în tractele digestive și urinare.
"Prin
practicarea acestor exerciții se permite atingerea unor rezultate la care nu
s-ar putea ajunge prin nici un alt procedeu modern cunoscut de știință" -
(L'Hygiène Yoga simplifié -Santa Cruz Yoga Institute - Bombay 1957).
GHERANDA SAMHITA
Cuprinde
practici de purificare:
-DHOUTIS
-BASTIS
(Yoga enemas)
DHOUTIS: Debarasează corpul de impurități.
Cele 4
feluri de DHOUTIS:
1. Vatasara-dhouti
- Se contractează gura ca un cioc de corb și "se bea aerul"încet,
umplând (încet) stomacul. După ce se agită în interior, se dă drumul acestui
aer prin anus.
Este un
exercițiu foarte secret, ce determină purificarea corpului, suprimă toate
bolile și mărește focul gastric.
2. Varisara-
dhouti - Se umple gura cu apă până la gât, apoi apa va fi înghițită încet.
Se agită stomacul și se forțează apa să iasă prin anus.
Acest procedeu trebuie păstrat foarte secret. El purifică corpul. Practicându-l cu grijă corpul va deveni luminos (strălucitor).- Este DHOUTI de gradul cel mai înalt. Cel care ajunge să-l practice cu ușurință își va purifica corpul de necurățenia sa făcându-l luminos.
3. Agnisara-dhouti,
sau "purificarea prin foc".
Se apasă
nodul ombilicului sau intestinele spre șira spinării de o sută de ori.
4. Bahiskrita-dhouti
- Stând în apă până la ombilic, se scoate afară intestinul gros (saktinadi), se
spală cu mâna până ce a fost curățat de toate deșeurile, apoi se reintroduce în
abdomen.
BASTIS (YOGA enemas)
1. Jalabasti
- Stând "pe vine" în apă până la ombilic, se aspiră apă prin anus.
2. Vajroli
mudra (stadiu mai avansat) - Aspirarea lichidelor prin penis.
E necesar
un antrenament considerabil, în special prin exercițiile: Uddiyana Bandha;
Nauli Kriya (= izolarea și acționarea independentă a mușchilor abdominali
longitudinali și transversali); Ashwini Mudra (= manevrarea sfincterului anal
și a anumitor mușchi viscerali).
Practicarea
YOGA-ei urcă până în preistoric. Stau mărturie sigiliile găsite în săpăturile
efectuate pe valea superioară a Indului, ce reprezintă unele personaje așezate
în anumite posturi YOGA. YOGA este forma cea mai veche imaginată de om, care
urmărește eliberarea spirituală și dezvoltarea armonioasă a personalității. Se
cunoasc prea puține lucruri despre istoria sistemului YOGA, datorită
următoarelor 4 cauze:
-
mentalitatea
-
dificultatea de a distinge în
-
cunoștințele (și mai ales cele secrete referitoare la YOGA) au fost totdeauna
transmise oral, prin demonstrații, de la maestru la discipol. Posibilitățile,
nu întotdeauna excepționale, de a memora, au determinat raritatea documentelor
scrise.
- YOGA a
fost timp de milenii o tehnică foarte secretă, care era transmisă numai direct.
Ținută departe de notabilități, ea trecea drept "nerecomandabilă de a fi
cunoscută de orice NECHEMAT (nepregătit moral și mental)".
Spre
deosebire de yoghini, fakirii (la origine magicieni musulmani, deveniți apoi o
castă de amuzatori publici ce trăiau din cerșit) adoptau, numai ca să uluiască,
unele tehnici de YOGA, însă obiectivul lor rămânea exclusiv comercial; ei nu
urmăreau deloc un mod de viață divin, superior, și nici nu aspirau să atingă o
înțelegere mai bună a cosmosului pentru a-l descoperi pe DUMNEZEU - scopul
adevăratului yoghin.
Un yoghin
se poate, de exemplu, culca precum un fakir, pe un pat de cuie, dar dacă el ar
face aceasta ar fi numai pentru a demonstra în mod detașat ignoranților și
incredulilor puterea spiritului asupra materiei.
Datorită
dificultății sarcinilor (căutarea adevărului), yoghinii s-au ținut întotdeauna
"departe de societate". Vechile legende vorbesc de oamenii plini de
înțelepciune, cu părul lung și "îmbrăcați numai de vânt" (goi), sau
de ființele umane înzestrate cu puteri paranormale (SIDDHIS) care își făceau
"din cer sălașul lor" în munți.
Precursorii
yoghinilor au fost "VRATYAS". Menționați în incantații magice ce
datează din 1300 î.e.n., ei erau îmbrăcați complet în negru, cu o blană de
berbec (cu negru și alb) pe umeri. Ei cântau melopee, așezați pe un fel de
scaune numite "ASANDI". Vocabularul lor tehnic era uimitor de modern
și a fost reluat aproape în întregime de yoghini. Zeul lor principal era RUDRA,
zeu vântului (devenit apoi SHIVA). De la VRATYAS s-au inspirat adepții lui
VISHNU când au compus mai târziu Bhagavad-Gita (poemul epic YOGA).
Yogii au
avut o influență uriașă, din Orientul apropiat și până în Extremul Orient. Se
spune că unul din profesorii lui BUDDHA ar fi fost maestru de YOGA. Primul nume
de maestru YOGA (și magician în același timp) ce s-a păstrat, a fost cel al lui
NAGARJUNA (întâiul mare conducător al mișcării Mahayana - ramură a
budismului). Apoi, în secolul 4 î.e.n., PATANAJALI a scris celebra sa lucrare Yoga
Sutras - primul text pe care se bazează YOGA din era noastră, cu cele 8
etape ale sale. Acest text a provocat apariția și a altor scrieri, fapt ce a
antrenat dezvoltarea tehnicilor YOGA. Apar primele două ramuri: 1. YOGACARA -
baza budismului ZEN; 2. TANTRISMUL.
Dezvoltarea
tehnicilor YOGA s-a făcut mai ales pe calea TANTRISMULUI, unde există credința
că polaritatea din cosmos este existentă și în corpul uman (cei doi poli fiind
situați la extremitățile coloanei vertebrale) în energia numită KUNDALINI (ce
poate fi determinată să circule între acești doi poli), și mai ales în
existența unor puncte de conexiune între
corpul fizic și corpul subtil, la nivelul CHAKRAS-urilor și
NADIS-urilor. Nimic pozitiv nu poate exista fără corespondentul său negativ:
nici o ființă masculină fără una feminină. De aceea în arta tantrică orice zeu
este reprezentat în unirea sa cu contrapartea sa feminină, numită SHAKTI. Din
Tantrism au decurs tehnicile corporale cunoscute azi în Occident sub numele de
HATHA YOGA - sistem incomparabil pentru întărirea corpului, dar al cărui
obiectiv inițial era acela de a-l determina să conțină energie KUNDALINI,
energie care , la rîndul ei, necontrolată corespunzător, poate avea un efect
vătămător asupra întregului sistem somatic.
Eficacitatea
YOGA-ei este dovedită de continuitatea existenței sale de 3-4 milenii. Deși
pornită odată cu religiile, scopul suprem al YOGA-ei fiind adevăratul progres
uman la cel mai înalt nivel, scop dovedit în timp ca eficace, a făcut ca YOGA
să se mențină cu vigoare intactă, evoluând în timp ce religiile ce o însoțeau
la început, tind să se fosilizeze în jurul învățăturilor fondatorilor lor.
Studierea aprofundată a YOGA-ei necesită timp și liniște. Mulți yogini se
retrăgeau în munți, în ASHRAM-uri, la adăpost de elevii novici
"chela" turbulenți și neadaptați, pentru care prima problemă era găsirea
unui maestru (ceea ce implica adesea lungi peregrinări prin toată India, și
deci și îndepărtarea celor insuficient de entuziaști sau de tenace pentru a
suporta formarea dată cu multă zgârcenie de maeștri).
De atunci
datează anumite accesorii de YOGA folosite de "chela"- de exemplu: o
curea de piele ce-i ajuta să se instaleze într-o postură nouă; o cârje ce-i
ajuta să-și controleze respirația, prin apăsarea pe nervii situați sub
încheietura mâinii.
Chiar când
"chela" își găsea GURU-l, acesta-l punea la grele încercări,
îndepărtându-l apoi, dacă-l găsea nedemn.
Astfel,
maestrul yogi din Tibet MILAREPA (cca anii 1000 e.n.) a ordonat unui
"chela" să-i construiască singur o casă cu 10 etaje pentru ca acest
"chela" să scape de KARMA nocivă acumulată în el în timpul unei
perioade anterioare, când respectivul "chela" fusese magician.
Sistemul
presărat cu greutăți, în găsirea unui GURU și în acceptarea de către acesta,
s-a menținut până în secolul 19 când s-au produs influențe reciproce între
Orient și Occident, în urma cărora unii mari maeștrii YOGA au început să caute
să-și facă cunoscute învățăturile și să atragă atenția lumii asupra acestora.
Astfel,
către sfârșitul sec. 19, marele filosof yogi RAMAKRISHNA, și-a trimis un
discipol, pe VIVEKANANDA să facă cunoscută YOGA în America, unde a produs un
mare efect, dar fiind indian, părea supect anumitor persoane, ca sursă de
informație. Alt mare yogi, YOGANANDA, a fondat prin anii 1920 în
Un alt
gigant, SWAMI SIVANANDA, a fondat "Societatea de Viață Divină" și a
început să dezvolte "Yoga Integrală" ce combină BHAKTI (YOGA
devoțională) cu HATHA (YOGA fizică) și RAJA (YOGA mentală), proces ce continuă
în prezent.
ASHRAM-ul
lui SIVANANDA se află la Rishikesh, din "Societatea de Viață Divină"
creată de el ieșind un mare număr de profesori (internaționali) de YOGA.
Deși poate
avea un efect imens asupra întregii societăți, YOGA suferă datorită faptului că
este foarte dificil, dacă nu imposibil, de a fi studiată în mod obiectiv din
exterior.
Pentru a-i
înțelege efectele extraordinare trebuie să fie experimentată, altfel nu veți
putea crede în ea.
Primii
Occidentali ce au izbutit s-o studieze din interior, practicând-o temeinic
înainte de a scrie despre ea, au fost: Sir JOHN WOODROFFE (pseudonim ARTHUR
AVALON)- judecător la Inalta Curte, care a scris "The Serpent Power",
tratând despre tehnica KUNDALINI; EVANS-WENTZ - profesor la Universitatea din
Oxford. El a trăit 12 ani în
1- controlului asupra ritmului cardiac
2- înghițirii de otravă în cantități mari fără afectarea
subiecților (1 și 2 - la Centru LONAVLA
(
3- controlării funcțiilor corpului (la Spitalul
KAROLINSKA (
4- contrabalansării efectelor de stress și creerii unui
efect benefic asupra chimiei somatice prin tehnica de TM a yogi-lor (MAHARISHI
MAHESH - Anchetă efectuată la
Până
recent, YOGA era rezervată numai unei elite în măsură să se izoleze de viața
profană timp de ani de zile. Sistematizată în formă scrisă, ea a putut pătrunde
în viața cotidiană din Occident, aducându-și binefacerile și unor persoane care
nu-i pot consacra decât o mică parte din timpul lor.
YOGA (atât
în general cât și în particularitatea anumitor practici) se învață mai bine
prin demonstrație decât prin lectură.
Alți
cunoscuți yoghini contemporani: B.K.S.IYENGAR, RICHARD HITTLEMAN.
Adepții
YOGA se pot împărți în general în două mari categorii:
1-cei ce urmăresc beneficii fizice
2-cei ce urmăresc un aport spiritual
Lumea se
împarte în:
1.- cei treji (cei care au luat cunoștință de
semnificațiile profunde ale existenței)
2.- cei adormiți (cei ce nu sunt conștienți decât de
viața cotidiană; somnambuli ce nu se gândesc decât la plăcerea imediată și
care-și petrec timpul agitându-se pentru a și-o procura.
YOGA este un mijloc de a trezi virtuțile
profunde ce dorm în străfundurile individului. Psihologii moderni sunt de acord
cu yoghinii când spun că omul mijlociu nu trăiește la nivelul aptitudinilor
sale reale. De fapt aici, yoghinii susțin că potențialul uman este mult mai
înalt decât admit psihologii. Avem în noi o comoară a cărei cheie este YOGA.
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefață, introducere, index
termeni folosiți)