Cap. IV, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34 (prefață, introducere, index termeni folosiți)
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefață, introducere, index
termeni folosiți)
K A I V A L Y A P A D A
Janmausa dhimantratapahsamadhijah
siddhayah
Janma = naștere; anushadhi = ierburi;
mantra = mantra; tapah = austeritate; samadhi = samadhi; jah = născut din;
siddhayoh = siddhis.
SIDDHIS-urile apar datorită
nașterii, ierburilor, MANTRAS-urilor, austerităților sau a lui SAMADHI.
Puterile psihice pot fi obținute în
cinci feluri. Există oameni care se nasc cu anumite puteri, cum ar fi
telepatia. Acest lucru este rezultatul sadhana-ei (practică spirituală)
realizate în viețile anterioare. Acest lucru este explicat clar în Bhagavad-Gita.
Acolo se spune că atunci când un sadhaka (aspirant spiritual) realizează
ceva prin sadhana și moare, în viața următoare el culege fructele acelei
sadhana (practica spirituală) și își continuă evoluția de la acel nivel.
Astfel de persoane se nasc cu calități spirituale. Ei nu trebuie să facă nici o
sadhana pentru a obține aceste calități în viața asta. Shankaracharya
este un exemplu. El a renunțat la totul la vârsta de opt ani și a scris
comentarii minunate la scripturile sacre. El a doborât imperiul buddhist din
Siddhis-urile mai pot fi dobândite și cu ajutorul ierburilor,
dar aici nu se includ droguri cum ar fi LSD și ganja, deoarece ele provoacă
boală și tulburări nervoase. Aceste droguri produc depresiunea anumitor centri
nervoși și dau stări de samadhi, dar acestea nu trebuie incluse în
ierburile care conferă siddhis, deoarece ele sunt de un tip inferior. Tradițional,
aushadi înseamnă sucul anumitor ierburi, cum ar fi anjana, rosayana,
etc. dar el nu desemnează LSD sau ganja. Metoda de preparare este cunoscută
numai de puțini oameni, care trăiesc în munții
Efectele acestor ierburi este
controlabil prin fenomenele mentale superioare. Există anumite preparate ale
mercurului care sunt de o mare importanță și de un folos imens pentru corp, dar
ele nu trebuie incluse printre ierburi, având în vedere proprietățile lor și
cererile sistemului yoga.
A treia cale de a obține siddhis
este prin mantra. Acesta este un foarte mare siddhi, de o
spiritualitate extrem de elevată. Este o modalitate foarte puternică de a
dobândi puteri spirituale. Această metodă aparține unui ordin foarte înalt. Siddhis-urile
obținute prin naștere sau prin aushadi nu sunt sub stăpânirea voinței, dar
acelea obținute prin mantra sunt foarte importante deoarece ele se pot
dezvolta după voință, efortul fiind pe deplin conștient. Există multe mantras,
iar în Tantra Shastra este făcut un studiu științific al lor. Mantra
conține facultățile spirituale, psihice și oculte.
A patra modalitate de a obține puteri
yoghine este tapas, sau austerități, dar cea mai importantă și înaltă
cale de a realiza siddhis este samyama (identificare) sau samadhi.
Acest subiect l-am discutat deja în detaliu.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Jatyantara parinamah prakrityapurat
Jatyantara = altă naștere; parinamah =
transformare; prakriti = natura; apurat = prin adăugare, supraîncărcare.
Prin supraîncărcarea
potențialităților aparținând naturii inerente (PRAKRITIAPURAT) survine
transformarea fundamentală a unei
substanțe, caracteristici (sau nașteri) în alta net superioară (JATYANTARA
PARINAMA).
Aici se descrie procesul logic prin care
se poate mări viteza tendințelor naturale, proces prin care mintea obișnuită
face un salt într-o stare extraordinară. Acest lucru este realizat prin
compensare și prin supraîncărcarea diferențelor în legea naturii.
De exemplu, cineva se naște ca Brahmin,
altcineva ca shudra, altcineva ca maimuță etc. Aici cuvântul "jati"
înseamnă gruparea sau substanța căreia ființa îi aparține. O schimbare în jati
implică o transformare fundamentală în substanță. Atunci când apa se transformă
în vapori sau gheață, sau când un ornament de aur este transformat în alt
ornament de aur, nu s-a produs o transformare fundamentală, dar atunci când o
minte plină de avidya (ignoranță), kleshas (tensiuni fundamentale
ale minții) și impurități este transformată în pură conștiință, acest lucru
este o schimbare fundamentală. Ea este numită jatyanatara parinama.
Prakriti înseamnă natură, dharma inerentă, iar apurat Înseamnă
a compensa. Astfel, prakrityapurat înseamnă supraîncărcarea golului în
natură. De exemplu, atunci când lemnul este pus pe foc, el este transformat în
cenușă. Jatyanatara parinama este rezultatul lui prakrityapurat;
are loc o transformare completă a formei și a naturii. Dacă, totuși, o cărămidă
este pusă în foc, ea nu va suferi o transformare fundamentală ci își va schimba
doar culoarea și duritatea.
Schimbarea fundamentală nu apare din
exterior; ea trebuie să fie inerentă materialului. De exemplu, mintea poate fi
transformată în superconștiință numai pentru că sinele sau atman este
deja acolo. Numai avidya (ignoranța) trebuie îndepărtată. Astfel,
dezvoltarea superconștiinței este inerentă naturii minții. Potențialitatea
trebuie să existe în substanță, numai atunci ea poate suferi o schimbare
fundamentală. Schimbarea de la avidya la superconștiință poate necesita
mai multe nașteri. Pentru asta, trebuie să existe un proces de transmigrație
sau o lege care s-o coordoneze. Samskaras-urile (tendințe mentale) sunt
responsabile de mișcarea rapidă a lui prakriti (natura), mișcare care
produce jatyantara parinama. Dacă cunoașteți cum să accelarați procesul
de evoluție - de exemplu, de la câine la elefant - atunci evoluția poate fi
realizată în mai puține vieți, sau poate fi realizată chiar în viața următoare.
Legea care decide transformarea în ordinea fundamentală a unei substanțe este
numită prakrityapurat, supraîncărcarea lui prakriti.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Nimittamaprayojakam prakritinam
varanabhedastu tatah ksetrikavat
Nimitta = instrument; aprayojakam =
indirect; prakritinam = a diferitelor tendințe naturale; varana = obstacole;
bhedhah = îndepărtare; tu = dar; tatah = de aici; ksetrikavat = ca fermierul.
Cauza instrumentală nu stimulează
diferitele naturi, ci ea doar îndepărtează obstacolele.
Diferitele sadhanas (practici
spirituale) și metode de a obține siddhis (puteri psihice paranormale)
nu sunt adevărata cauză instrumentală a deșteptării potențialităților. Nici o sadhana
sau practică spirituală nu poate avea un efect direct; transformarea
realizată este indirectă, și are loc datorită îndeplinirii anumitor condiții
ale lui prakriti. La fel cum un fermier care-și irigă terenul
îndepărtează obstacolele, apa curgând cu consimțământul lui prin canale, în mod
analog aceste sadhanas îndepărtează obstacolele din calea lui prakriti,
și astfel prakriti face restul, cu propriul său acord. Sadhanas-urile
acționează numai indirect.
Practicile spirituale aduc o
transformare în ordinea constiinței, sau chitta. Obstacolele care în mod
obișnuit împiedică aspirantul să aibe o viziune a naturii sale veritabile,
trebuie mai întâi îndepărtate, și acesta este scopul sadhanas-urilor. În
comentariul său la Vedanta Sutra, Shankaracharya spune că, conștiința
individuală are trei defecte, care sunt:
1. Impuritatea (mala)
2. Oscilația (vikshepa)
3. Necunoașterea adevărului (avarana)
Cuvintele tehnice pentru acestea sunt: mala,
vikshepa și avarana. Pentru a le îndepărta se folosesc diferite
metode; de exemplu, impuritățile minții sunt îndepărtate prin bhakti sau
iubire pentru Dumnezeu. Vikshepas sunt corectate prin concentrare, iar
cunoașterea ultimă este dobândită prin pură conștiință.
Karma yoga, bhakti yoga sau jnana yoga nu pot conferi mukti
direct. Ele acționează în mod indirect. Ele îndepărtează numai obstacolele
din calea lui prakriti. În acest context trebuie înțeleasă sutra.
Dacă apare o întârziere în obținerea realizării, aceasta se datorează
obstacolelor. Pentru îndepărtarea lor trebuie continuată practica spirituală cu
entuziasm și onestitate.
Atunci când îndepărtați obstacolele
dintr-un canal de apă, apa curge în mod automat prin canal, deoarece este în
natura apei să se scurgă spre un nivel inferior. Analog, este în natura lui prakriti
de a crea experiențe pentru purusha și de a aduce starea de eliberare.
Obstacolele din calea lui prakriti sunt îndepărtate prin sadhana
(practica spirituală). Prin urmare, toate tipurile de sadhana sunt
instrumentale; ele nu conferă în mod direct realizarea. Ele constituie metode
foarte puternice de a îndepărta impuritățile din calea conștiinței și de a crea
o trecere liberă prin care natura divină să se manifeste nestânjenit.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Nirmanachittanyasmitamatrat
Nirmana = creație; chittani = minți;
asmita = egoism; matrat = singur.
Mințile create (NIRMANACHITTA) sunt
născute sau create numai de către ASMITA (conștiința cosmică a
individualității).
Yoghinul poate crea din asmita sa
diferite minți, prin care el poate experimenta diferitele fructe ale karmas-urilor
trecute în mod simultan. Aceste noi minți, sau vehicule ale conștiinței, pot fi
create numai din asmita. Nirmana chitta înseamnă conștiința care
este făcută sau creată sau care este pusă în funcțiune separat. Aceste vehicule
artificiale ale conștiinței sunt create prin manipularea forțelor din planurile
superioare prin samyama (identificare). Prin intermediul acestor minți
create, yoghinul poate opera în diferite sfere ale conștiinței simultan. El
este conștient simultan de toate chittas-urile. Acest lucru se
realizează prin samyama asupra lui mahatattva, care este numită ahamkara
sau asmita în Samkhya și Yoga.
În Yoga, mahattatva înseamnă
centrul individualității din om, în jurul căruia individul se manifestă în
diferitele stări de conștiință, cu ar fi veghe, vis, somn ș.a.m.d. Aceste
experiențe sunt transmise minții naturale a yoghinului, și astfel acea minte se
eliberează de karmashaya (depozitul efectelor) datorită consumării
fructelor sale.
Mințile artificiale sunt sub controlul
complet al aspirantului. El le poate crea sau le poate dizolva, după voința sa.
Pentru omul obișnuit, Dumnezeu este puterea supremă, dar pentru yoghin supremul
este în el însuși. Astfel, individualitatea sa are un suport în el însuși. La
oamenii obișnuiți, individualitatea este dependentă de mulți factori ai vieții.
Subiectul minților create este foarte
interesant și folositor pentru arderea lui karmashaya (acumularea de karmas).
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Pravrittibhede prayojakam
chittamekamanekesam
Pravritti = activitate; bhede = în
legătură cu diferența; prayojakam = mișcându-se; chittam = minte; ekam = unu;
anekesam = a multor.
Mintea unică le dirijează pe
celelalte, în legătură cu diferitele acțiuni.
Mintea unică este mintea originară a
yoghinului, mintea sa naturală și această minte naturală este directorul,
însuflețitorul și controlorul minților create. Ea decide, direcționează și
însuflețește mințile create în diferitele lor activități din diferitele sfere
ale conștiinței.
Yoghinul își multiplică conștiința în
diferite planuri și cu privire la diferite activități cu ajutorul minții sale
originare naturale. Mințile create sunt în totalitate dependente de mintea
naturală și acționează în conformitate cu conștiința acesteia. Uneori ele
manifestă capacități minunate în diferite privințe. În multe cazuri inteligența
din mintea unui guru (învățător spiritual) joacă rolul minții naturale,
ea acționând prin intermediul discipolului, dacă s-au creat vehicule
artificiale ale conștiinței.
Tatra dhyanajamanashayam
Tatra = acolo, din acestea; dhyanajam =
născut din meditație; anashayam = fără stocul întipăririlor trecute.
Prin aceste minți (CHITTA), cea
născută din meditație devine progresiv liberă de întipăriri (SAMSKARAS).
Atunci când yoghinul creează câteva
minți artificiale, mintea sa proprie devine progresiv liberă de întipăririle
trecute. Mințile artificiale nu au karmashaya (acumularea de karmas),
dar ele depind de, și servesc, mintea naturală. Este la fel ca un mare concern
industrial care are filiale în diferite locuri. Filialele sunt deschise sau
închise, conform cu deciziile luate la sediu. Analog, mințile create pot fi
considerate ca fiind filiale temporare ale minții naturale. Ele n-au
independență, deoarece ele au un singur scop, acela de a servi mintea naturală.
Yoghinii sunt capabili de a opera în
diferite minți, în diferite corpuri și în diferite locuri, făcând în același
timp și karma. Intipăririle sunt îndepărtate din mintea naturală, astfel
aceasta devenind progresiv liberă de karmashaya.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Karmashuklakrisnam
yoginastrividhamitaresam
Karma = acțiune; ashukla = nici albe;
akrisnam = nici negre; yoginah = a yoghinilor; trividham = alcătuit din trei
părți; itaresam = a altora.
Acțiunile yoghinilor nu sunt nici albe,
nici negre; a celorlalți sunt de trei feluri.
Karma albă implică acțiuni care implică virtute, adică karma
bună. Karma neagră înseamnă acțiuni rele, acele acțiuni care implică
viciu. Yoghinul acționează într-un asemenea mod încît acțiunile lui nu pot fi
clasificate ca fiind bune sau rele; ele sunt numite nici bune, nici rele.
Aceste acțiuni sunt posibile deoarece mintea yoghinului este purificată prin sadhana
(practică spirituală) și astfel el n-are un motiv egoist care să stea la baza
acțiunilor sale. Yoghinii nu operează prin intermediul minții inferioare; ei
operează prin nirmana chitta (mințile create). În timp ce yoghinul
realizează acțiuni care nu sunt nici bune, nici rele, acțiunile celorlalți
oameni sunt de trei feluri.
Oamenii obișnuiți operează în această
lume prin mintea inferioară, iar simțurile, mintea și corpul nostru sunt
vehicule sau medii ale karma-ei. Atunci când karmas-urile sunt
realizate prin indryas (organe de simț), minte și corp, atunci ele dau
naștere la aceste efecte întreite, și anume, karmas-uri bune, karmas-uri
rele și karmas-uri amestecate. Astfel, oamenii obișnuiți care trăiesc în
lumea simțurilor, a corpului și a minții, necunoscând secretele lui nishkarma
(activitate DIVIN INTEGRATă), trec prin multe suferințe.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Tatastadvipakanugunanamevabhivyaktirvasananam
Manifestarea dorințelor potențiale
latente (VASANAS) are loc în conformitate, și simultan, cu maturizarea
fructelor acestor acțiuni (KARMAS).
Manifestarea vasanas-urilor în
diferitele vieți depinde de posibilitatea și de condițiile de maturizare a lui karma.
De obicei, în această viață nu suferim, cu toate că putem face acțiuni rele
sau, dimpotrivă, suferim, cu toate că facem numai acțiuni bune. Acest lucru se
datorează posibilității de manifestare a dorințelor potențiale conform cu
condițiile de maturizare a fructelor. Prarabdha karma (karma
activă) nu se maturizează conform cu secvența karmas-urilor, ci conform
cu adaptarea lor. La fel cum există varietăți timpurii și târzii de vegetale,
În mod analog anumite karmas-uri se fructifică foarte devreme, în timp
ce altele se maturizează numai după multă vreme. De exemplu, dacă plantați
spanac azi, acesta va crește în 2-3 luni. Un copac guava va face fructe numai
după trei ani, în timp ce mango are nevoie de 5-10 ani. La fel este și cu karmas-urile.
Astfel, experiențele pe care ființa le
are în viața asta pot fi urmarea acțiunilor realizate în viețile anterioare.
Oamenii obișnuiți au de suferit pentru că ei n-au control asupra maturizării karmas-urilor.
Yoghinul are control complet asupra condițiilor care dau naștere la efectele karma-ei.
În el există o conștiință, o karma, o minte care este supusă
suferințelor și plăcerii, fiind guvernată de legile naturii, dar mai există o
altă minte în el care este absolut liberă. Acesta este faptul fundamental în yoga,
trebuind prin urmare să fie înțeles corect.
Astfel, un yoghin are două minți, una
care este supusă efectelor lui prarabdha (karma activă), în viața
de toate zilele, care se bucură de ceea ce este bun sau rău în karma sa
trecută, la fel ca mintea unui om obișnuit; dar datorită meditației asupra lui mahatattva,
sau asmita (principiul egoului), yoghinul deschide în el un alt canal
numit nirmana chitta (mintea creată), care este vehiculul superior al
conștiinței. Prin aceasta dispare durerea și plăcerea.
Omul obișnuit are numai mintea
obișnuită, inferioară, prin urmare el suferă. Yoghinul, însă, nu are nici karmas-uri
bune, nici rele, datorită lui nirmana chitta.
Kabir a spus că nu există excepție de la
regulă, că acela care are corp trebuie să fie supus durerii și plăcerii, dar
există totuși o diferență. În timp ce omul obișnuit se supune legilor karma-ei
cu tristețe și se plânge, yoghinul și jnani sunt supuși suferinței cu
cunoaștere, înțelegere și putere absolută.
Acesta este secretul pe care mulți nu-l
cunosc. Aceștia nu înțeleg faptul că chiar și un yoghin nu poate trece dincolo
de prarabdha (karma activă). Nimeni nu poate anihila sau încălca
legile karma-ei, dar yoghinul poate rămâne neafectat, chiar dacă el se
găsește în vâltoarea karmas-urilor și efectelor lor. Acest lucru se
datorează lui nirmana chitta. Yoghinul deci decoperă poarta prin care
poate scăpa de cruzimile vieții, dezvoltându-și o nouă metodă de a o înfrunta.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Jatideshakalavyavahitanamapyanantaryam
smritisamskarayorekarupatvat
Jati = naștere; desha = loc; kala =
timp; vyavahitanam = separat; api = chiar; anantaryam = secvență;
smritisamskarayoh = a memoriei și a impresiilor; ekarupatvat = datorită
asemănării formei.
Deoarece memoria (SMRITI) și
întipăririle (SAMSKARAS) au aceeași formă în minte, ele sunt înlănțuite în
decursul existențelor prin relația cauză-efect; cu toate că aparent pot fi
împărțite sau separate după naștere (JATI), loc (DESHA) și timp (KALA).
Atunci când jiva (ființa umană
vie încarnată) migrează de la un corp la altul în decursul nenumăratelor
nașteri, există continuitate între diferitele nașteri și memoria și
întipăririle tuturor nașterilor trecute sunt continuate în viața prezentă.
Acest lucru se datorește faptului că există o înlănțuire neîntreruptă a
personalității de-a lungul acestor încarnări. Aparent, nașterea asta este
separată de nașterile anterioare în ceea ce privește faptul că ea are loc
într-o anumită pătură socială (jati) într-un loc diferit și într-un timp
diferit, dar de fapt nașterile sunt toate ale aceluiași jiva.
După ce reîncarnarea a avut loc în alt
corp, locul și timpul nu pot fi aceleași. Mai mult, cunoașterea minții conștiente
nu se leagă în nici un fel de nici o naștere anterioară și, datorită acestui
fapt, este foarte dificil să înțelegem că cele două nașteri au ceva comun.
Acesta este un subiect foarte important care privește teoria transmigrației lui
jivatma (Sinele Suprem, etern, manifestându-se sub forma unui Sine
încarnat).
Astfel, memoria și întipăririle fiind
aceleași în diferitele încarnări, diferența de naștere, loc și timp nu
contează.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Tasamanaditvam chashiso nityatvat
Tasam = este; anaditvam = fără început;
cha = și; ashisah = voința de a trăi; nityatvat = permanent.
(VASANAS) sunt dorințe potențiale
latente care dau naștere la noi KARMAS și ele n-au început, deoarece dorința de
a trăi este eternă.
Legea cauzei și efectului încătușează
mintea oamenilor obișnuiți, existând prin urmare continuitatea memoriei și a
întipăririlor. Această sutra descrie sursa vasanas-urilor.
Procesul de acumulare a întipăririlor este fără început. El este etern, prin
urmare vasanas-urile sunt numite anadi. Ele sunt potențialitățile
latente ale dorințelor. Ele se pot manifesta sub forma dorințelor atunci când
găsesc o împrejurare favorabilă.
Vasanas sunt o parte a corpului cauzal sau a corpului subtil.
De obicei, ele desemnează dorințe subconștiente, dar în Yoga, vasana
înseamnă potențialitățile latente care dau naștere la karmas. Corpul
cauzal mai este numit vasana deha, deoarece vasanas-urile sunt o
parte din el.
Lipsa de început a vasanas-urilor
este dovedită de eternitatea voinței de a trăi. Voința de a trăi se găsește în
ființele umane încă de la naștere, ea fiind prezentă de asemeni în toate
creaturile vii. Nu există creatură care să fie eliberată de voința de a trăi,
deci vasanas sunt fără început.
Vasanas-urile se găsesc în sferele subtile ale acestui corp,
ele existând chiar și în mintea cosmică care suferă diferite transformări. Este
un alt flux de conștiință, iar voința individuală este o manifestare a
acestuia; acest flux există deasemenea în orice ființă. Atunci când un yoghin
devine capabil să-și dezvolte nirmana chitta, apare o manifestare a
acestui flux în el. Este mintea divină. Ea a fost folosită foarte des de acei
gânditori inspirați din est și vest. Pe lângă mintea individuală și mintea
cosmică, mai există o minte numită mintea divină. Nirmanakayachitta este
manifestarea microcosmică a descoperirii acestei minți supreme.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Hetuphalashrayalambanaih
sangrihitatvadesamabhave tadabhavah
Hetu = cauză; phala = efect; ashraya =
suport; alambanaih = obiect; sangrihitatvat = deoarece sunt legate împreună;
esam = a acestora; abhave = la dispariția; tadabhavah = dispariția lor.
Deoarece cauza acestor VASANAS
(KLESHAS-urile), efectul (JATI; BHOGA și AYUH), suportul (CHITTA) și baza
VASANAS-urilor (obiectele plăcerii) sunt legate între ele, prin dispariția lor
aceste dorințe potențiale latente (VASANAS) vor dispare de asemenea.
Vasanas-urile sunt fără început, dar ele dispar atunci când
suportul sau cauza lor dispare. Cauza și efectul sunt legate. Analog,
substratum-ul și obiectul sunt legate, astfel încât dacă unul dispare, celălalt
va dispare și el. Cauza vasanas-urilor sunt kleshas-urile
(tensiunile fundamentale ale minții), și anume avidya (ignoranța), asmita
(egoism), raga (plăcerea), dwesha (repulsia) și abhinivesha
(frica de moarte). Efectul lor este nașterea, experiența și viața. Substraum-ul
tuturor acestor experiențe este chitta. Substraum-ul vasanas-urilor
este chitta (mintea), iar alambana sau baza vasanas-urilor,
sunt obiectele plăcerii. Prin urmare, cauza, efectul, suportul și obiectul vasanas-urilor
fac ca acestea să fie continue de-a lungul ciclului renașterilor. Dacă acești
patru factori sunt îndepărtați, atunci în mod firesc și vasanas-urile
vor dispare. Dacă nu există cauză nu poate exista efect; analog, dacă nu există
suport, obiectul nu va exista. Dacă kleshas-urile nu mai există, atunci
nu mai poate fi viață, naștere și experiență, deoarece acestea sunt efectele kleshas-urilor,
iar dacă nu există naștere, nici nu poate fi vorba de chitta (minte).
Dacă chitta nu există înseamnă că nu există suportul vasanas-urilor.
Chitta poate fi eliminată prin meditație, după aceasta nemaiputând să
existe nici o vasana, cu toate că obiectele plăcerii sunt prezente.
Totuși, atunci când substratum-ul și obiectele sunt eliminate, vasanas-urile
vor dispare complet. Astfel, cunoscând faptul că vasanas-urile sunt
dependente de patru factori, prin eliminarea acestor patru factori vasanas-urile
sunt de asemenea făcute să dispară.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Atitanagatam
svarupatoastyadhvabhedaddharmanam
Atita = trecut; anagatam = viitor;
svarupatah = în forma ei esențială; asti = există; adhvabhedat-dharmanam = a
proprităților inerente.
Trecutul și viitorul există în
forma lor proprie sau esențială (SVARUPA) datorită diferenței proprietăților
lor inerente (DHARMA).
Din punct de vedere al timpului,
procesele lumii sunt trecute, prezente și viitoare. Există diferite stări ale
acestei lumi, care se manifestă sub forma evenimentelor sau proceselor. Ceea ce
este azi va deveni ieri, iar după un timp un eveniment în trecutul îndepărtat.
Acest azi există și va continua să existe chiar și peste un an, dar el nu va
exista în prezent, ci în trecut. În același timp, lumea care va veni, lumea viitorului,
este deja aici. După o zi sau două, sau după un an sau mai mulți, lumea
viitorului va deveni lumea prezentului, și de asemenea lumea trecutului.
Deci am aflat că lumea există în trecut,
în prezent și în viitor, iar trecutul, prezentul și viitorul există în forma
lor reală. Ele nu se amestecă; ele nu se pierd. Forma lor esențială și
identitatea lor nu se pierd. Există oameni care au capacitatea de a intra în
această lume a timpului pe care voi o numiți viitor, devenind astfel profeți.
Astfel, se spune în această sutra
că lumea timpului sub forma trecutului și viitorului poate fi considerată ca
separată. Aceasta este viziunea clasică a filosofiei YOGA. Forma
esențială a lumii timpului este un subiect controversat. Ceea ce este mai
important este diferența proprietăților inerente. Există două căi - una este
determinarea, cealaltă este voința liberă. Determinarea este ca un film
proiectat pe un ecran. Acesta arată numai ce este pe ecran, neputând să
proiecteze altceva. Cealaltă cale este aceea a voinței libere. Se pot schimba
multe întâmplări, conform cu voința noastră.
În conformitate cu aceste două căi,
există diferență între proprietățile inerente. Trecutul și viitorul rămân
diferite. Acest lucru nu se poate schimba. Conform cu Yoga, fiecare întâmplare
trebuie planificată dinainte în spațiu și timp. Totul se petrece ca un film
proiectat pe un ecran, dar există diferență între proprietățile inerente (dharmas).
Această diferență se datorează diferenței căilor iar diferența căilor este ceea
ce numim determinare și voință liberă. În cazul determinismului, viitorul
devine prezent, iar prezentul devine trecut. Nu puteți schimba acest lucru,
deoarece este dincolo de puterile voastre. În cel de-al doilea caz, viitorul
devine prezent iar prezentul devine trecut, dar în fiecare moment există
schimbare, deoarece aveți capacitatea de a schimba. Deveniți capabili de a
cunoaște secretul lumii timpului.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Te vyaktasuksma gunatmanah
Te = ele; vyakta = manifestat; suksma =
subtil; gunatmanah = de natura gunas-urilor.
Chiar dacă sunt manifestate sau
nemanifestate, proprietățile inerente ale timpului sunt de natura gunas-urilor.
"Ele" înseamnă proprietățile
inerente ale lumii timpului (dharmas). Aceste dharmas sunt uneori
manifestate sub forma prezentului, alteori sunt manifestate sub forma
trecutului sau viitorului. Ele nu sunt simple evenimente, ci ele sunt
diferitele combinații de dharmas și de obiecte pe care le percepeți. Ele
au natura gunas-urilor, ceea ce înseamnă că ele sunt îmbibate de cele
trei gunas, și anume sattva, rajas și tamas. Gunas-urile
sunt principiul fundamental din individ și din cosmos. Aceste trei gunas
sunt factorii fundamentali ai existenței și creației. Ele se combină în
diferite proporții, dând astfel naștere obiectelor lumii.
Prin urmare, atât calitățile
manifestate, cât și cele nemanifestate ale lumii derivă din cele trei gunas.
Trebuie înțeles faptul că timpul este tot atât de important ca parte
constituentă a lumii ca și obiectele. În mod obișnuit se consideră că lumea
este doar o creație de obiecte materiale, mentale și spirituale, dar trebuie să
vă reamintiți că timpul este de asemenea un factor care este implicat în
această creație. Sutra spune foarte clar că dharmas-urile, care
pot fi manifestate sau nemanifestate, nu sunt numai imaginație, ci ele au o
existență definită, deoarece ele sunt alcătuite din gunas.
Atunci când cele trei gunas sunt
eliminate din individ sau din cosmos, apare posibilitatea înțelegerii și
stăpânirii timpului.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Parinamaikatvadvastutattvam
Parinama = transformare; ekatvat =
datorată unicității; vastu = obiect; tattvam = esența.
Esența obiectului sau unitatea
esențială a tuturor lucrurilor se datorează unicității transformărilor
GUNAS-urilor.
Gunas-urile suferă procese de transformare, iar aceste
transformări au particularități și unicități. Percepția mentală în viața de
toate zilele se datorează unicității transformării gunas-urilor.
Cele trei gunas, care sunt o
parte din prakriti, suferă transformări de la avyakta la vyakta,
de la nemanifestat la manifestat. Cele trei gunas nu numai creează și
controlează materia, ci o și diferențiază. Gunas-urile creează lumile
organice, anorganice, fizice, mentale, psihice și astrale ale Universului.
Este foarte dificil de realizat un
concept metafizic sau o cunoaștere a celor trei gunas. Acesta este un
proces atât de fin, încât în interiorul structurii lui sunt produse timpul și
spațiul. Bineînțeles, unicitatea transformării gunas-urilor este
acceptată de Patanjali.
Datorită unicității transformării apar
diferite combinații ale gunas-urilor, combinații care dau naștere
diferitelor obiecte, grosiere sau subtile. Există o transformare absolut unică.
Realitatea obiectului este inerentă în cele trei gunas din cauza acestei
unicități a transformării.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Vastusamye chittabhedattayorvibhaktah
panthah
Vastusamye = prin asemănarea obiectului;
chittabhedat = prin diferența minții; tayoh = a acestor două; vibhaktah =
separat; panthah = calea de manifestare.
Din cauza asemănării obiectului și
diferenței de nivel a minții, căile cunoașterii sunt diferite.
Această sutra explică teoria
yoghină a percepției. Chiar dacă obiectul este unic, percepția lui diferă în
conformitate cu diferența lui chitta. Același obiect este perceput
diferit în momente de timp diferite din cauza diferenței stării mentale sau a instrumentului
de cunoaștere. Obiectul poate fi unic, dar el pare diferit datorită diferenței
de nivel și de timp care corespunde facultății care cunoaște. Această diferență
a lui chitta este responsabilă pentru diferența în cunoaștere.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Na chaika chittatantram vastu
tadapramanakam tada syat
Na = nu; cha = și; eka = unu; chitta =
minte; tantram = dependent; vastu = obiect; tat = acesta; apramanakam =
non-cunoscător; tada = atunci; kim = ce; syat = s-ar întâmpla.
Obiectul percepției nu depinde de o
anumită CHITTA deoarece atunci când mediul cunoașterii nu este prezent (adică
atunci când CHITTA a fost depășită prin realizarea stării de KAIVALYA) obiectul
percepției continuă să existe pentru celelalte ființe care n-au ajuns încă la
eliberare.
Percepția unui obiect se face prin
intermediul indriyas-urilor (organele de simț), dar ea nu este
dependentă de o minte sau de o formă de cunoaștere a lui chitta (minte).
Dacă ea ar fi dependentă, atunci cunoașterea n-ar continua în absența mediului
de cunoaștere.
Există două teorii despre acest subiect.
Teoria idealistă neagă chiar existența lumii. Teoria realistă susține că lumea
există în forma sa obiectivă așa cum o vedem. Vedanta este idealistă,
iar sistemul filosofic Charvaka este realist. Se pare că Yoga
este o cale de mijloc. Ea nu respinge fațetele superioare ale lumii simțurilor
și percepției și, de asemenea, nu respinge partea obiectivă. Yoga crede
în existența obiectelor la fel ca și în existența fațetelor superioare ale
existenței. Prin urmare, chiar și atunci când chitta este retrasă, lumea
va continua să existe, deoarece lumea, ca tot, există în materie, în minte, în indriyas-uri,
în timp și spațiu.
Obiectul nu este dependent de o singură
minte. Acest lucru înseamnă că lumea fenomenală este subiectivă pentru fiecare
minte, dar ea nu dispare atunci când o ființă atinge kaivalya (realizare
de sine); ea continuă pentru ceilalți oameni care n-au atins kaivalya.
Dacă considerați că obiectul percepției este dependent de o singură minte care
a fost eliminată, atunci se poate pune întrebarea: ce se întâmplă cu obiectul
percepției atunci când nu este cunoscut de minte? Răspunsul este: obiectul
continuă să existe pentru ceilalți oameni.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Taduparagapeksitvachchittasya vastu
jnatajnatam
Mintea are nevoie de reflectarea
internă a obiectului pentru cunoaștere.
Mintea are nevoie de obiectul
cunoașterii pentru a-l reflecta, numai atunci cunoașterea acelui obiect are
loc. Atâta timp cât obiectul nu este reflectat în chitta (minte),
aceasta nu poate realiza cunoașterea lui.
Dacă un obiect este plasat în fața chitta-ei,
dar nu are loc nici o reflectare, atunci nu va exista nici o cunoaștere, chiar
dacă obiectul și chitta sunt față în față. Mai mult, cunoașterea unui
obiect nu are loc numai pentru că obiectul este prezent. Cunoașterea se naște
numai atunci când are loc o reflectare a obiectului în chitta (minte).
Prin urmare, înțelesul acestei sutra
este că un obiect este ori cunoscut, ori necunoscut, conform cu prezența sau
absența reflectării acelui obiect în minte.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Sada jnatashchittavrittayastatprabhoh
purushasyaparinamitvat
Sada = întotdeauna; jnatah = sunt
cunoscute; chittavrittayah = modificările minții; tatprabhoh = stăpânul său;
purushasya = a lui purusha; aparinamitvat = datorită neschimbării.
PURUSHA, stăpânul și însuflețitorul
CHITTA-ei, este neschimbător, prin urmare el poate cunoaște întotdeauna
modificările minții (VRITTIS).
Purusha nu se schimbă niciodată; el este constant, cu toate că
orice altceva se schimbă. Lumea spațiului, timpului, a calităților și a
cunoștințelor, etc., suferă schimbări continue, dar aceste schimbări au un
fundament care este permanent și nu se schimbă niciodată, o bază permanentă,
care este sufletul. Prin urmare, tot ceea ce se petrece în chitta
(minte) este în mod automat cunoscut de suflet, deoarece el este stăpânul chitta-ei.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Na tatsvabhasam drishyatvat
Na = nu; tat = aceasta; svabhasam =
auto-iluminată; drishyatvat = din cauza perceptibilității.
CHITTA nu se auto-iluminează adică
nu este însuflețită prin ea însăși, deoarece și ea este subiectul cunoașterii
și percepției.
Soarele strălucește de la el putere, dar
luna n-are lumină proprie. Analog, sufletul este auto-iluminat, dar chitta
(minte) nu. Atunci când yoghinii percep diferite sfere ale lui chitta în
variatele stări de samadhi, atunci aceasta devine subiectul percepției
și cunoașterii, dar purusha este neschimbat.
În momentul în care mintea este
introvertită și transcende limitările simțurilor, yoghinul poate deveni
conștient de purusha, care este diferit de chitta. Purusha
iluminează chitta, cu alte cuvinte el este acela care o însuflețește.
Purusha nu este realizat prin intermediul minții. Pentru a-l
realiza, mintea este în totalitate separată și scoasă în afara domeniului
experienței. În timp ce omul obișnuit depinde de simțuri pentru cunoaștere, sau
omul de știință de instrumentele sale, yoghinul depinde de cea mai înaltă
facultate de auto-cunoaștere. Numai după ce instrumentul schimbător al
cunoașterii este schimbat (chitta) se poate realiza purusha. Prin
urmare, ființa supremă sau purusha nu este subiectul cunoașterii prin
intermediul minții, ci este subiectul cunoașterii prin el însuși. Sadhana
(practica spirituală) nu se ocupă atât de conștiința lui purusha cât de
eliminarea formelor inferioare, vehiculele inferioare ale conștiinței. Cu toate
că purusha se auto-iluminează, el nu este perceptibil prin chitta.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Ekasamaye chobhayanavadharanam
Ekasamaye = simultan; cha = și; ubhaya =
cei doi; anavadharanam = non-înțelegere.
CHITTA fiind limitată, prin ea nu
se poate realiza înțelegerea celor doi (PRAKRITI și PURUSHA), cunoscătorul
(mintea) și cunoscutul (obiectul) simultan.
Chitta își are propria ei iluminare. Aici se subliniază că nu
puteți înțelege în mod simultan pe cel ce percepe și pe cel perceput,
cunoscătorul și cunoscutul. Puteți cunoaște unul din ei odată, deoarece mintea
poate percepe numai anumite experiențe.
Atunci când mintea percepe, ea nu poate
fi percepută. Această facultate duală a percepției și perceputului nu există în
minte, și acest lucru constituie o limitare.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Chittantaradrishye
buddhibuddheratiprasangah smritisankarashcha
Chittantaradrishye = într-o minte fiind
cunoscută de alta; buddhibuddheh = cunoașterea celor cunoscute; atiprasangah =
superfluitate absurdă; smriti = memorie; sankarah = confuzie; cha = și.
Dacă s-ar accepta cunoașterea
minții nu de către PURUSHA, ci de către o altă minte, atunci ar apare
cunoașterea celor cunoscute, ceea ce duce la absurditate și la confuzia
memoriei.
Buddhismul nu-l recunoaște pe purusha. El spune că mintea
poate percepe altă minte, dar în cazul acesta ar trebui să existe un lanț
neîntrerupt de minți care să se vadă una pe alta. Deci doctrina buddhistă este
foarte greșită. Chitta nu poate fi cunoscătorul; adevăratul cunoscător
este purusha. Purusha nu poate fi cunoscut prin intermediul
minții, nici prin intermediul altui instrument.
Yoga este de părere că în loc să acceptăm ca chitta
însăși să fie cunoscătorul altei chitta, trebuie să acceptăm purusha
ca bază de cunoaștere, deoarece el rămâne neschimbat, în timp ce orice altceva
suferă o schimbare constantă.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Chitterapratisankramayastadakarapattau
svabuddhisamvedanam
Chitteh = a conștiinței;
apratisankramayah = care nu trece de la unul la altul; tadakara = forma
proprie; apattau = îndeplinind; svabuddhi = auto-cunoaștere; samvedanam =
cunoașterea.
Cunoașterea naturii esențiale a
Sinelui (ATMA), realizată prin autocunoaștere la nivelele cele mai profunde ale
ființei (SVABUDDHI), este dobândită atunci când conștiința ia acea formă în
care nu trece de la un stadiu la altul.
Cunoașterea prin chitta depinde
de diferitele nivele de conștiință, deoarece conștiința ia acele forme de buddhi
prin care trece mintea. Atunci când conștiința capătă forma acelei pratyaya
(conținut al minții) în care experiența nu trece de la un nivel la altul din
cauza absenței vehiculului mental, se naște autocunoașterea, dobândindu-se
astfel cunoașterea naturii veritabile a sinelui.
Acest lucru are o legătură cu acea stare
a lui purusha numită swarupawasthanam. Această stare apare atunci
când chitta ia forma acelei pratyaya care se naște din ritambhara,
în care experiența nu se schimbă. Atâta vreme cât meditația continuă în tărâmul
minții, experiențele continuă să se schimbe. Este pratisankram. Aceste
experiențe continuă să se schimbe. Atunci când conștiința mentală evoluează sau
devine din ce în ce mai subtilă, experiențele de asemeni se schimbă. Mintea nu
e stabilă, ea se dezvoltă continuu. Structura psihologică și fiziologică a
minții se schimbă întruna. Schimbările sunt mai pronunțate în meditație.
Structura internă a minții suferă transformări colosale în timpul meditației.
Experiențele din meditație nu sunt
ultime, deoarece există schimbare constantă. În stadiul final, chitta
are o pratyaya constantă neschimbătoare; nu mai există schimbare. Există
un stadiu al lui samadhi în care procesele experienței se opresc și nu
mai există posibilitatea transcenderii limitărilor lui chitta. Atunci
văzătorul își realizează forma lui proprie. La început, aceasta poate avea mai
multe forme, cum ar fi shivalinga sau AUM, dar în stadiul final
există o singură formă care nu se schimbă. Aceasta este numită tadakarapatti,
și aparține ultimei categorii de samadhi. Acest stadiu final este
descris în Upanishade și în Bhagavad-Gita. Este starea de pură
conștiință care are atributele lui sat, chit, ananda. Ea
oferă o experiență omogenă, care nu este limitată de minte. Ea este diferită de
orice concept intelectual; este pură existență. Ea survine atunci când ființa
transcende limitele lui chitta și se stabilește în pura conștiință
neschimbătoare, care este absolut omogenă și statică. În acea stare apare swabuddhi
samvedanam, adică cunoașterea completă a propriei minți. Cunoașterea
corpului, a simțurilor și a minții se oprește complet, nemaiexistând decât
cunoașterea neschimbătoare a lui swarupa, adică a formei proprii.
Cunoașterea lui buddhi este
cunoașterea naturii voastre intime, buddhi neavând aici sensul de
intelect sau minte. El înseamnă conștiință. În yoga, buddhi
înseamnă atât intelect, cât și conștiință supremă.
În Gita se spune că realitatea
supremă este dincolo de buddhi sau conștiința de sine. Cuvântul buddhi
desemnează în această sutra acea stare de conștiință supremă. Ea apare
atunci când mintea nu lucrează, ci aceea care lucrează este conștiința supremă.
Numai atunci când nivelul conștiinței încetează să se mai schimbe, apare o
unică și neschimbătoare conștiință a naturii interne. Atunci s-a realizat
cunoașterea de sine.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Drastridrishyoparaktum chittam sarvartham
Drastri = văzătorul (văzătorului);
drishya = prakriti; uparaktam = colorat; chittam = minte; sarvartham = totul
inclusiv.
Mintea, purificată fiind, colorată
simultan atât de văzător (PURUSHA) cât și de văzut (PRAKRITI), înțelege totul.
Aici cuvântul chitta nu
desemnează funcțiile obișnuite ale minții, ci el se referă la expresia
superioară a conștiinței prin care sferele superioare ale lui atman pot
fi percepute. În această sutra cuvântul chitta este folosit în
legătură cu transcendentalul purusha. Trebuie să înțelegem că orizontul
lui chitta este vast, el incluzând nu numai prakriti, ci și purusha.
Reamintiți-vă faptul că mintea unui sadhaka (practicant spiritual)
continuă să fie aceeași, chiar și după ce el a făcut progrese considerabile în
plan spiritual. Singura diferență este că în timp ce la început mintea era
colorată de prakriti, de conștiința obiectivă și de cele trei gunas,
acum ea a îndepărtat limitările și a devenit pură, astfel încât ea poate acum
să-l reflecte pe purusha. Astfel, ea devine capabilă să înțeleagă totul.
Cuvântul sarvartham, capabil de a
înțelege totul, trebuie bine înțeles. Chiar și în stadiile preliminare ale
practicilor spirituale, chitta e capabilă de a înțelege totul, dar ea nu
funcționează în consecință. Ea poate percepe numai ceea ce este cognoscibil,
dar atunci când devine pură ea dobândește o conștiință superioară, putându-l
vedea și pe drashta (văzător). Astfel ea devine cu adevărat sarvartham.
Acesta este un stadiu foarte elevat al vieții spirituale. Chitta devine
capabilă să reflecte în același timp și subiectul și obiectul. Când această
stare se permanentizează, aspirantul trebuie să știe că starea de kaivalya
(realizarea de sine) este foarte aproape, dar dacă această stare de conștiință
atotcuprinzătoare nu este menținută în mod constant și dacă există încă
oscilații ale conștiinței, atunci înseamnă că kaivalya e foarte departe.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Tadasankhyeyavasanabhishchitramapi parartham
samhatyakaritvat
Tat = aceasta; asankhyeya = nenumărat;
vasanabhih = de vasanas; chitram = împestrițată; api = cu toate că; parartham =
de dragul lui purusha; samhatyakaritvat = datorită acțiunii asociate.
Deși împestrițată de nenumărate
VASANAS, mintea acționează numai pentru PURUSHA, deoarece ea lucrează în
asociere cu acesta.
Mintea este făcută din nenumărate vasanas
(dorințe, înclinații, impresii ascunse), fiind colorată în mod diferit de
acestea, dar acest lucru nu este pentru ea însăși; ea lucrează tot timpul
pentru purusha. Ea este desemnată în totalitate pentru scopul lui purusha.
La fel cum un muncitor nu lucrează pentru fabrică sau pentru ceilalți
muncitori, ci pentru familia lui, în mod analog chitta, cu toate că este
colorată de nenumărate impresii și dorințe, ea este făcută de fapt pentru purusha.
Nenumăratele vasanas nu formează
scopul minții. Este la fel cum mâncăm multe lucruri, din care numai o parte
este reținută de organism, restul fiind eliminat; în acest caz noi nu mâncăm de
dragul acestor multor lucruri. Analog, chitta nu este făcută pentru vasanas,
ci pentru purusha. Cu toate că purusha este stăpânul sau scopul
obiectiv al minții, mintea are atât de multe vasanas pentru că ea
trebuie să producă diferite distracții pentru purusha.
Vasana este originalul, primitivul vehicul inconștient al
dorinței. Ea nu este o dorință ascunsă; ea este fără început. Este stimulentul
principal pentru toată creația planului inferior. Vasanas-urile nu
acționează pe planurile superioare ale conștiinței supreme. Trebuie înțeles
deci că mintea noastră, care se leagă totdeauna de obiectele lumii inferioare,
este plină de tot felul de atașamente, suferințe, dorințe, ș.a.m.d. Scopul
minții este purusha și nimic altceva, deci aspiranții care sunt torturați
de atașamente și de diferite vasanas nu trebuie să fie pesimiști. Ei nu
trebuie să fie deprimați atunci când vasanas-urile lucrează în minte. Ei
trebuie să înțeleagă că țelul ultim al călătorului este purusha, și că vasanas-urile
servesc în cele din urmă unui scop esențial al lui purusha.
Viață după viață, naștere după naștere,
mintea continuă să migreze de la o sferă de conștiință la alta, de la un plan
de evoluție la următorul, până ce în cele din urmă vine un moment în care ea
devine capabilă să reflecte atât văzătorul cât și văzutul, cunoscătorul și
cunoscutul, în același timp. Atunci vasanas-urile dispar, deoarece ele
au servit scopului lor de a crea bhoga pentru purusha.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Vishesadarshinah
atmabhavabhavanavinivrittih
Vishesa = diferența; darshinah = al
aceluia care vede; atmabhava = conștiința de sine; bhavana = simțământ;
vinivrittih = încetare completă.
Chiar și conștiința sinelui (ATMA
BHAVA) încetează complet pentru acela care vede diferența dintre PRAKRITI și
PURUSHA.
Facultatea care diferențiază, a
conștiinței sinelui, încetează complet după ce s-a dobândit întregul domeniu al
conștiinței mentale. Există două interpretări ale acestei sutra foarte
confuză. Conform cu prima, atunci când yoghinul devine capabil să perceapă
conștiințele mentale opuse, el înțelege diferența dintre cele două puncte ale
unui proces. Procesul începe cu prakriti și se termină cu purusha.
După ce yoghinul a acoperit întreg domeniul procesului, el își poate da seama
de diferența dintre cele două puncte - unul, conștiința lui purusha, și
al doilea, conștiința lui prakriti. Atunci apare în el hotărârea (sankalpa)
de a se retrage de la conștiința sinelui. Acest lucru se întâmplă atunci când
el devine conștient de prakriti și de purusha, de diferența
dintre ele, și vrea să transceandă chiar și această conștiință.
Conform cu cea de-a doua interpretare,
atunci când yoghinul dobândește cea mai înaltă stare a conștiinței sinelui, el
poate face distincție între prakriti și purusha, distincție prin
care el devine capabil să vadă că purusha este diferit de prakriti.
În acest punct conștiința sinelui este depășită.
Prima interpretare pare a fi cea mai
corectă. Știm că în cea mai înaltă stare de samadhi conștiința nu se
schimbă; ea devine statică. În această stare diferența dintre văzător și văzut
este cunoscută perfect. Mai mult, vasanas-urile, care constituie
structura generală a minții și a conștiinței mentale, nu sunt scopuri, ci numai
mijloace. Prin urmare, scopul ultim al minții este de a se transcende pe ea
însăși: Atmabhava este cel mai fin punct unde mintea, ca entitate, se
autodizolvă. La acest stadiu vine experiența lui kaivalya (realizarea de
sine).
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Tada vivekanimnam kaivalyapragbharam
chittam
Tadam = atunci; vivekanimnam = înclinat
spre viveka; kaivalyapragbharam = înclinat spre kaivalya; chittam = mintea.
Atunci mintea este cu adevărat
înclinată spre discriminare (VIVEKA), și se îndreaptă spre KAIVALYA.
Când yoghinul realizează că însăși ritambhara
(conștiința cosmică) și atma bhava, conștiința celui mai înalt punct al
sinelui, sunt de asemenea inadecvate pentru realizarea absolutului, și când s-a
hotărât să îndepărteze chiar și cele mai elevate caracteristici ale factorilor
mentali, atunci apare în el un sentiment special, inconștient, de renunțare la
beatitudinea și cunoașterea care se nasc din cel mai înalt plan atmic. Atunci
când el realizează starea perfectă de samadhi, uită de tot ceea ce îl
privește și de tot ce-i în jurul său, dar în același timp el este capabil să
vizualizeze întregul domeniu al conștiinței, pe care l-a depășit.
În acel moment, întreaga mișcare, de la
cel mai înalt punct spiritual la cel mai jos, este văzută de el; el își
amintește toate experiențele spirituale pe care le-a avut încă de la începutul
vieții sale spirituale. Atunci el devine capabil să creeze un sentiment de
distincție între experiențele de diferite dimensiuni. Atunci el realizează că
toate acestea, inclusiv meditația și extazul sunt relative, și nu absolute. Se
spune că beatitudinea și jnana născută din conștiința supremă este
neschimbată și permanentă, dar în timpul perioadei de sadhana (practică
spirituală), de-a lungul multor nașteri, calitatea experienței se schimbă. Nici
chiar calitatea transei și a conștiinței sinelui și cunoașterea supremă nu sunt
absolute.
Ca urmare, aspirantul simte că toate
aceste experiențe trebuie depășite, pentru că ele sunt inadecvate. Este o
experiență deosebită să stai liniștit și să privești retrospectiv propria ta
viață. Atunci când mintea este introvertită, se poate vedea întreaga serie de
experiențe, cu continuitatea lor. Experiențele pot fi simțite. Totuși, dacă
comparați ultima experiență cu prima, puteți vedea totdeauna diferența. Atunci
vedeți factorii care se dezvoltă. Astfel, puteți transcende întreaga cale a
sferei mentale.
Atunci realizați că toate aceste
experiențe au fost în planul lui prakriti. Acesta este punctul lui purusha.
Până ce nu este atins, toate experiențele sunt în domeniul lui prakriti,
chiar și cele mai fine. Acesta este planul conștiinței mentale, senzoriale. El
include conștiința supramentală precum și viziunile, curenții subtili,
vibrațiile telepatice, clarviziunea, clarauzul etc. Totul formează un proces
continuu, care începe de la planul grosier și se continuă până la planurile mai
profunde.
Aici, mintea este înclinată spre viveka
(discriminare) prin analiză discriminatorie, și vede întregul trecut în mod
panoramic. Conștiința are tendința să graviteze spre kaivalya. Acest
lucru este descris prin minunatul cuvânt kaivalyapragbharama.
Din fizică știm că orice lucru
gravitează spre centrul Pământului, având ceea ce noi numim greutate. În mod
analog, în stadiul final al sadhana-ei, mintea este atrasă spre centrul
de gravitație, adică kaivalya. Astfel, atunci când toți agenții
conștiinței sunt îndepărtați, purusha se umple de conștiință absolută,
fiind atras spre starea de kaivalya.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Tachchhidresu pratyayantarani
samskarebhyah
Tachchhidresu = în intervalul acesta;
pratyayantarani = alte pratyayas-uri; samskarebhyah = prin samskaras.
Intre stările acestea de
discriminare (VIVEKA), mai pot apare temporar alte PRATYAYAS, datorită
remanenței impresiilor trecute (SAMSKARAS).
După ce yoghinul realizează starea de vivekakhyati
(de îndepărtare a ignoranței), apar momente când el nu poate menține conștiința
lui viveka din cauză că relaxarea efortului e urmată de o pratyaya.
Chiar și atunci când mintea este plină de vairagya (detașare spirituală),
părăsind sfera lui prakriti și fiind atrasă catre kaivalya,
există stadii intermediare în care ea este întoarsă înapoi, acolo unde a intrat
în sfera lui nirbija samadhi.
Acest lucru se datorește urmelor de
ignoranță (avidyaklesha), care nu sunt altceva decât urme ale vechilor samskaras-uri
(tendințe mentale) care pătrund prin starea de viveka. Aici pratyaya
semnifică ultima urmă care a rămas după arderea karmei și a samskaras-urilor,
dar această stare nu este constantă. Ea intervine numai printre fluxurile de viveka.
Atunci când un yoghin este stabilit în cea mai înaltă formă de meditație,
această meditație este întreruptă numai puțin și temporar, până ce el atinge
punctul final, dar intervalul de întrerupere nu-l aduce într-o stare
inferioară. Este la fel cum în timpul nopții ne trezim uneori pentru câteva
clipe, și apoi adormim la loc. Analog este și cu mintea care se simte atrasă
spre kaivalya, atunci când urmele întipăririlor pătrund prin viveka,
dar viveka continuă apoi. Acest fapt nu trebuie înțeles greșit. Unii
cred că arunci când un yoghin atinge stadiul final el nu mai este capabil să
privească înapoi datorită fuziunii complete, dar în realitate nu este așa.
Atâta timp cât semințele sunt prezente, ele dau naștere la vyuthana
(ivirea) din starea de viveka, dar acest lucru nu dă naștere la
tulburare, deoarece semințele sunt aproape arse.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Hanamesam kleshavaduktam
Hanam = distrugere; esam = a acestora;
kleshavad = la fel ca kleshas-urile; uktam = spus.
Indepărtarea definitivă a acestora
(PRATYAYAS) este realizată la fel ca în cazul KLESHAS-urilor.
Procesul de renaștere al conștiinței
anterioare trebuie oprit complet. Acest lucru se face prin îndepărtarea pratyayas-urilor
(conținuturile minții) care se nasc datorită urmelor de personalitate, cum ar
fi kleshas-urile (tensiuni fundamentale ale minții). Kleshas-urile
sunt îndepărtate prin înțelegerea naturii lor și a relației lor cu karma.
Pratyayas-urile din samadhi sunt datorate de asemenea karma-ei
trecute și întipăririlor ei. Aceste întipăriri își au rădăcinile în kleshas,
iar kleshas-urile își au rădăcinile în avidya (ignoranță). În
acest fel se face regresia pratyayas-urilor până la rădăcina lor.
Atunci când avidya (ignoranța)
este îndepărtată, kleshas-urile dispar, puterea de discriminare
evoluează, dar datorită întipăririlor trecute apar de asemenea pratyayas
conștiente. La fel cum kleshas-urile sunt îndepărtate prin meditație (dhyana)
și prin starea de vivekakhyati, la fel pratyayas-urile din timpul
stării de vivekakhyati (procesul de îndepărtare a ignoranței) pot fi
eliminate prin mărirea fermității și stabilității stării de vivekakhyati.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Prasankhyaneapyakusidasya sarvatha
vivekakhyaterdharmameghah samadhi
Prasankhyane = în cea mai înaltă
meditație; api = chiar; akusidasya = a aceluia care nu mai are interes;
sarvatha = în toate felurile; vivekakhyateh = prin discriminare; dharmameghah =
ploaia dharma-ei; samadhi = samadhi.
Atunci când nu mai există interes
nici chiar pentru cea mai înaltă meditație, se realizează DHARMAMEGHA SAMADHI, datorită
completei discriminări (VIVEKAKHYATI).
Când starea de vivekakhyati este
în totalitate realizată, și întipăririle care provoacă întrerupere sunt de
asemenea stăpânite, meditația culminează cu cea mai fină stare de samadhi,
numită dharmamegha samadhi. Este interesant de remarcat că la acest
nivel yoghinul este detașat chiar și față de iluminare. Există o vairagya
(detașare spirituală) totală, chiar și în ceea ce privește vivekakhyati
și yoghinul devine liber de dorința de a atinge kaivalya. Până acum el a
fost impulsionat de ambiția de a atinge kaivalya; acum, chiar și acea
sete este depășită. De îndată ce el se apropie de punctul culminant, dorința de
a atinge acel punct se stinge.
Akusida înseamnă a nu aștepta nici un rezultat. Acesta este o
stare în care yoghinul renuță la ideea de a dobândi ceva sau de a realiza ceva
prin meditația pe care o face. Ambiția și interesul sunt depășite. Sadhana
este realizată, dar nu se urmărește nimic de pe urma ei. Nu există atașament
nici chiar față de kaivalya. Este foarte interesant de observat că
dorința pentru a atinge kaivalya, dorință care-l ghidează pe aspirant de
la cel mai inferior punct al conștiinței până la realizarea conștiinței
supreme, este în mod automat părăsită chiar când ființa este pe punctul de a
atinge kaivalya. Acest lucru dă naștere la dharmamegha samadhi.
În această sutra toate semințele întipăririlor trecute sunt complet
arse, karma este dizolvată și porțile Realității sunt deschise.
Misterele și curiozitățile nu mai există.
Cuvântul dharma nu înseamnă aici
nici religie, nici datorie. El desemnează proprietatea inerentă sau funcția
caracteristică. Dharma implicată aici este SAT, CHIT, ANANDA,
ceea ce este o caracteristică universală sau o funcție a conștiinței
superioare. Megha este un termen tehnic care înseamnă o stare mistică
care poate fi descrisă ca fiind o stare foarte superioară de conștiință, prin
intermediul căreia avem experiența lui sat-chit-ananda. În sanskrită,
"megha" înseamnă "nor". Ea este norul care aduce ploaia
experienței lui sat, chit și ananda. El nu poate fi
descris prin limbaj, prin cuvinte. Se poate spune că este o stare extrem de
înaltă în care are loc experiența omogenă a lui sat, chit și ananda.
Acest lucru devine posibil atunci când
s-a atins ultimul stadiu al lui nirbija samadhi. Să luăm un exemplu;
atunci când un om moare, ultimul moment al vieții sale este momentul în care
își vede întreaga viață trecându-i prin fața ochilor. El nu vede nimic clar,
dar are un fel de conștiință mistică a tot ceea ce s-a întâmplat de-a lungul
vieții sale. El își privește viața ca și cum ar privi un peisaj. Marea
experiență din dharmamegha samadhi este asemănătoare și are loc chiar în
momentul eliberării. Acest lucru pune capăt tuturor eforturilor, pune capăt sadhana-ei,
meditației și lui samadhi.
Eliberarea înseamnă rupere, iar dharmamegha
samadhi este punctul ultim al scopului urmărit de Yoga abhyasa. După
ce acesta a fost atins, yoghinul intră într-un nou domeniu al existenței și
activității.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Tatah kleshakarmanivrittih
Tatah = după aceea; klesha = suferință;
karma = acțiune; nivrittih = încetare.
După aceea apare eliberarea de
KLESHAS și KARMAS.
După ce yoghinul atinge sat-chit-ananda
prin dharmamegha samadhi, el nu mai este afectat de kleshas-uri
și de karmas-uri. Aceste două instrumente de legătură, care îl trag pe jiva
(sinele încarnat) în lumea experienței, sunt complet dizolvate de influența lui
dharmamegha samadhi. Odată ce aceste două instrumente sunt distruse, sadhana
(practica spirituală) yoghină se termină.
Trebuie înțeles că scopul imediat al
sistemului Yoga este de a elimina avidya (ignoranța) și kleshas-urile
(tensiunile fundamentale ale minții). Realizarea lui kaivalya
(realizarea de sine) nu este efectul direct ci ea este un efect indirect,
obținut prin îndepărtarea kleshas-urilor. Este numai descoperirea unei
stări care era deja acolo prin însăși natura lui purusha. Jivanmukti
("eliberat în această viață") este rădăcina ultimă în Yoga. Ea
desemnează starea de eliberare de captivitatea lui prakriti și a celor
trei gunas (însușiri fundamentale). Domeniul lui prakriti începe
cu avidya (ignoranța) și se termină cu jivanmukti ("eliberat
în această viață"). Atunci când jivanmukti experimentează
beatitudinea eternă, acest lucru este dincolo de domeniul lui prakriti. Jivanmukta
poate privi prakriti din afară, deoarece el însuși nu mai este în ea. El
realizează în același timp înțelegerea practică atât a lui prakriti cât
și a lui mukti (eliberat spiritual).
Cu toate că este adevărat că starea
ultimă de mukti este deja în noi, ea este însă ascunsă de avidya
și de întipăririle acțiunilor trecute. Atunci când acestea sunt îndepărtate
prin yoga, starea care era deja acolo este descoperită ca nouă.
Prin urmare, aspirantul spiritual nu
trebuie să renunțe niciodată la sadhana sa, până ce nu a atins în cele
din urmă experiența beatitudinii, în virtutea eliminării lui prakriti și
a celor trei gunas. El trebuie să continue calea yoga până ce el
devine un centru de pură conștiință în Realitatea Supremă, fiind complet
separat de prakriti. După ce s-a realizat dharmamegha samadhi, kleshas-urile
și karmas-urile nu-l mai leagă pe yoghin. Pentru el, acestea devin
non-existente.
Procesul de mukti este format din
două părți, și anume mukti individuală și mukti cosmică (prakriti
moksha). Cea de-a doua este eliberarea atât de prakriti cât și de purusha.
Atunci când un individ se eliberează de kleshas și karmas acestea
există totuși undeva în prakriti, cu toate că pentru el au dispărut. La
sfârșitul unui ciclu, totul se cufundă în prakriti. Acest lucru este prakriti
moksha. Un om bogat care stă într-o cameră cu aer condiționat în timp ce
afară este vară și caniculă, poate fi comparat cu un jivanmukta.
Dispariția căldurii după sezonul ploios poate fi comparată cu prakriti
moksha. Deci acestea sunt cele două aspecte ale lui mukti - unul
individual, celălalt universal. Eforturile făcute de oamenii de aici și din
alte părți vizează numai eliberarea individuală. Profeți ca Isus, Buddha,
Sankara, sunt exemple de eliberare individuală. Eliberarea universală nu
poate fi realizată de un singur individ; tot ceea ce poate face el este de a
realiza o sadhana (practică spirituală) intensă pentru a obține
eliberarea pentru el însuși.
Acestea sunt cele două fațete ale
eliberării; una este abordarea evazionistă, cealaltă este abordarea practică.
Abordarea unui yoghin nu trebuie să fie evazionistă, ci practică. Jivanmukta
care s-a eliberat practic acționează pentru binele umanității; el nu evadeză în
tărâmul de dincolo de prakriti, chiar dacă este eliberat. El caută să
aducă mângâiere și pace indivizilor care suferă. Astfel, ei rămân în dharmamegha
samadhi și nu evadează în kaivalya, cu toate că aceasta este chiar
în fața lor. Atunci când yoghinul consideră că și-a împlinit misiunea, el trece
dincolo, în starea de kaivalya.
Eliberarea individuală nu este nicidecum
eliberare, ci este exact opusul. Bineînțeles, din punct de vedere academic, ea
este eliberare, dar din punct de vedere practic, nu. Individul eliberat trebuie
să lupte. El trebuie să-și continue lupta împotriva durerii, mizeriei, cauzelor
durerii ș.a.m.d. Astfel, el răspândește mesajul vieții fericite. În cele din
urmă, atunci când simte că a arătat calea milioanelor de oameni care suferă, el
transcende domeniul lui prakriti și devine videha mukta.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Tada sarvavaranamalapetasya
jnanasyanantyajjneyamalpam
Tada = atunci; sarva = totul; avarana =
voal; mala = impuritate; apetasya = a aceleia de la care este îndepărtat;
jnanasya = a cunoașterii; anantyat = infinit; jneya = cognoscibil; alpam =
numai puțin.
Atunci, datorită îndepărtării
tuturor voalurilor și impurităților, puțin este ceea ce mai rămâne de cunoscut,
deoarece cunoașterea este infinită.
Dharmamegha samadhi permite realizarea a două lucruri; în primul rând, el
îndepărtează voalul cunoașterii, iar în al doilea rând el îndepărtează complet
toate impuritățile. În realitate, sunt trei lucruri care sunt îndepărtate. În
plus, față de primele două, este îndepărtată și vikshepa (oscilația
minții), dar vikshepa a fost deja eliminată prin abhyasa (practica
spirituală repetată), rămânând deci numai cele două menționate în sutra.
În Upanishade și în alte
scripturi se spune că întunericul și teama nu-l părăsesc pe individ până ce
lumina cunoașterii (jnanasurya) nu răsare pe firmamentul
superconștiinței. Aici se spune că după dharmamegha samadhi are loc
marele eveniment al îndepărtarii impurităților și al voalului care acoperă
cunoașterea, și yoghinul vede că puțin este ceea ce i-a rămas de cunoscut.
La început, aspirantul simte că el știe
foarte puțin, și că are mult de învățat și cunoscut, dar atunci când voalul
cunoașterii este îndepărtat mai rămâne puțin de cunoscut sau de dobândit.
Yoghinul devine aptakama, aptajnana și antasankalpa.
Pentru el nu mai rămâne nimic de cunoscut, de împlinit, de câștigat sau de
dorit. Aceasta devine natura lui, dar până ce această iluminare nu s-a produs,
el are de făcut progrese prin disciplină riguroasă și prin sadhana
(practică spirituală). La început el este un căutător. Atunci când el devine
stabilit în sadhana, este numit sadhaka (aspirant spiritual), dar
atunci când atinge dharmamegha samadhi, el devine un siddha.
Setea lui de cunoaștere, de înțelepciune și pace este potolită de ploaia care
cade din norul lui dharma ("ceea ce constituie Adevărata noastră
Natură"). Pentru el orice și oricând devine cunoscut atunci când dorește
acest lucru, deoarece nu mai există voal care să acopere cunoașterea. El ajunge
să experimenteze mahavakyas, marile dictoane, în propria sa viață.
Aceste mari dictoane pot fi rezumate astfel:
1. Prajnanam Brahma: adevărul
ultim, realitatea cosmică este conștiința.
2. Ahambrahmasmi: Eu sunt Brahman.
3. Tatwamasi: Tu ești acesta (Brahman).
4. Ayamatma Brahma: Acest suflet
individual este Brahman.
Acestea sunt cele patru adevăruri
nemuritoare care sintetizează întreaga filososfie a Upanishadelor. Ele
trebuie înțelese nu numai la nivel intelectual, ci și la nivelul experienței și
realizării, dar acest lucru este posibil numai în dharmamegha samadhi.
După ce a atins dharmamegha samadhi,
purusha, în forma și natura sa proprie, rămâne neclintit. El este
eliberat acum de suprapunerea vrittis-urilor (modificărilor) minții.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Tatah kritarthanam
parinamakramasamaptirgunanam
Tatah = după aceasta; kritarthanam =
deoarece și-au îndeplinit menirea; parinama = schimbărilor; krama = proces;
samaptih = sfârșit; gunanam = al gunas-urilor.
După aceasta, deoarece și-au
îndeplinit menirea și procesele schimbărilor (PARINAMAS) au luat sfârșit
definitiv, GUNAS-urile se retrag sau se resorb în cauza care le-a produs.
Yoghinul devine kritartha prin
atingerea lui dharmamegha samadhi, deoarece pentru el nu mai rămâne
nimic de dobândit. Procesul schimbărilor din minte și din gunas-uri se
oprește de asemenea. Legea cauzei și efectului nu mai acționează împreună cu
legea schimbării, în ceea ce-l privește pe yoghin. Intregul proces al gunas-urilor
are un singur scop - acela de a crea experiențe pentru purusha, și în
cele din urmă să aducă eliberarea. Acest scop fiind atins, gunas-urile
se retrag.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Ksanahpratiyogi parinamaparantanirgrahyah
kramah
Ksana = moment; pratiyogi =
corespunzător; parinama = schimbare; aparanta = în cele din urmă; nirgrahyah =
complet aprehensibil; kramah = proces.
KRAMA este procesul care corespunde
schimbării sau succesiunii momentelor; în DHARMAMEGHA SAMADHI el devine complet
aprehensibil deoarece acest SAMADHI este punctul terminus al tuturor
schimbărilor (PARINAMAS).
Un proces este o serie de întâmplări. El
poate fi cunoscut numai atunci când este complet. De exemplu, sfârșitul acestui
corp devine aprehensibil numai la sfârșitul procesului, adică în momentul
morții, și prin urmare procesul morții are loc constant, dar el nu se oprește
aici, deoarece momentele de transformare sunt urmate imediat de o altă formă de
existență. Lucrurile îmbătrânesc în fiecare moment, dar noi le considerăm
bătrâne numai la sfârșitul procesului. Acest proces care este în legătură cu
timpul și cu evenimentul este numit krama. Este adevărat că orice este
un produs al celor trei gunas, deoarece gunas-urile se schimbă în
fiecare moment. Numai sufletul, sau purusha, este dincolo de aceste
transformări.
Există cinci stări de parinama:
1. De la nemanifestat la manifestat.
2. De la mineral la vegetal.
3. De la vegetal la animal.
4. De la animal la om.
5. De la uman la superuman.
În aceste clase diferite există de
asemenea diferite stadii de evoluție. De obicei noi nu remarcăm schimbările
individuale de la un stadiu la altul, deoarece ele nu sunt foarte pronunțate.
Atunci când ne întâlnim cu o persoană pe care n-am văzut-o de 10-15 ani, putem
remarca schimbările pe care le-a suferit. De fapt, acele schimbări s-au produs
în fiecare moment, dar noi nu le putem cunoaște în mod separat în fiecare
moment.
Acest proces de schimbare ia sfârșit în dharmamegha
samadhi, care este punctul final al transformărilor celor trei gunas.
Dincolo de el nu mai există transformare. Odată cu acesta iau sfârșit toate
transformările din toate domeniile de existență, astfel încât nu mai există
renaștere după ce moksha (eliberarea) a fost atinsă, deoarece
transformările din planurile fizic și mental sunt oprite de asemenea.
Tot așa cum nu știm exact când un copil
devine adolescent sau când un adolescent devine matur, analog transformările
lui jiva de la un regn la altul, adică de la vegetal la animal, de la
animal la om ș.a.m.d., de la o încarnare a lui la alta, de la o naștere la
alta, nu sunt aprehensibile. Prin urmare există oameni care nu cred în
reîncarnare, dar acest lucru este pentru că ei n-o pot vedea. Se poate spune că
nu este posibil ca aceasta să fie văzută; ea este aprehensibilă numai la
sfârșitul procesului, și nu în fazele lui intermediare. Această sutra dă
un raționament logic pentru teoria reîncarnării.
Index termeni folosiți A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Purusharthashunyanam gunanam
pratiprasavah kaivalyam svarupa pratistha va chitshakteriti
Purushartha = scopul lui purusha;
shunyanam = lipsit de; gunanam = a gunas-urilor; pratiprasavah = involuție;
kaivalyam = eliberare; svarupa = natura proprie; pratistha = stabilire; va =
sau; chittishakteh = purusha; iti = aceasta e totul (marchează sfârșitul
cărții).
KAIVALYA este involuția sau
resorbția GUNAS-urilor în cauza care le-a produs, datorată împlinirii menirii
lor, sau este reintegrarea lui PURUSHA în forma sa veritabilă, care este pura
conștiință.
Starea de kaivalya este definită
aici în două feluri: în primul rând, în termeni de involuție a gunas-urilor,
în al doilea rând în termeni legați de purusha. Acest lucru se datorește
faptului că în natură există un proces dublu care poate avea loc: unul este
evoluția, celălalt este involuția. În procesul evoluției, obiectele experienței
se manifestă în diverse stadii, cum ar fi asmita (simțul
individualității), tanmatra, bhutas (elemente subtile), etc.,
pentru bucuria lui purusha. Procesul de involuție este opusul acestuia,
în care obiectele fuzionează cu cauza lor progresiv, astfel încât în cele din
urmă cele trei gunas (însuși fundamentale) rămân într-o stare netulburată.
Acest lucru se întâmplă atunci când scopul gunas-urilor, anume bhoga
(conștiință obiectivă) și kaivalya (realizarea de sine) lui purusha,
este împlinit. Astfel, kaivalya poate fi definită ca fiind involuția gunas-urilor
datorată împlinirii menirii lor, adică purushartha. Procesul de pratiprasava,
sau involuția gunas-urilor, se termină în kaivalya lui purusha.
Conform cu cealaltă definiție, kaivalya
este starea lui purusha în propria sa natură de pură conștiință.
Individul caută să-și purifice conștiința prin diferite sadhanas
(practici spirituale), cum ar fi meditație, samadhi, samyamam
etc. Datorită acestui fapt, voalul care acoperă natura reală alui purusha
este îndepărtat, până ce, în cele din urmă, prin dharmamegha samadhi,
conștiința devine extrem de pură și realizează natura proprie (swarupa
pratishtha).
Astfel, kaivalya este punctul
suprem al tuturor sadhanas-urilor. Acesta este punctul de vedere yoghin,
dar există alți gânditori, cum ar fi acei rishis care au primit
revelația Upanishadelor, care consideră că kaivalya este numai un
stadiu al conștiinței. Nu știm câtă conștiință mai rămâne de dezvoltat dincolo
de pragul realizării.
Buddha a scris de asemenea undeva că kaivalya este
atinsă atunci când voalurile ignoranței sunt îndepărtate unul câte unul prin
practica lui dhyana (meditație), etc., dar chiar și atunci este posibil
ca să mai rămână unele voaluri de îndepărtat. Se pare că deocamdată kaivalya
este punctul cel mai de sus pentru noi, și prin urmare întreaga sadhana
yoghină este dedicată acestui scop, în mod direct sau indirect. Yoga
este astfel o modalitate, și nu un scop în ea însăși.
Cap. IV, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34 (prefață, introducere, index termeni folosiți)
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefață, introducere, index
termeni folosiți)
*
* *