Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

 

INTRODUCERE

 

        Doi pandits [învăţaţi (în textele tradiţionale Orientale)] au intrat în ashram pentru a participa la satsang (discuţie filosofică). Era o seară răcoroasă şi pe pajişte era aşternută o rogojină mare. Pandits-i (învăţaţii) erau primii ajunşi şi s-au aşezat direct pe rogojină în faţa locului guru-lui. Curând au venit şi alţi oameni şi satsang-ul (discuţie filosofică) a început.

        Iniţial a fost vorba despre asanas, pranayama şi alte tehnici yoga dar după un timp pandits-i (învăţaţii) s-au adresat guru-ului: "Noi am venit aici să discutăm lucruri mai importante; am venit să te întrebăm despre implicaţiile filosofice ale lui samadhi după doctrina lui Patanjali". Dezbaterea a început. Un pandit (învăţat) a insistat: "Asamprajnata samadhi e cu siguranţă aceeaşi cu nirbija samadhi". Celălalt l-a contrazis: "Nu, nu, te înşeli... ele sunt diferite". Fiecare a început să citeze din diferite scripturi pentru a-şi demonstra afirmaţia şi curând au ajuns la o dispută furioasă.

       Guru-l n-a putut scoate o vorbă aşa că a rămas tăcut. Nu a mai fost atent la cearta celor doi până ce, la un moment dat, unul s-a întors către el şi l-a întrebat: "Tu ce crezi?... este samprajnata diferit de nirbija samadhi, sau nu?". Dar înainte ca guru-l să poată răspunde, tot el a continuat: "Cărţile pe care le-am citit spun că acestea două sunt cu totul diferite". Guru-l a rămas tăcut şi pandits-i (învăţaţii) şi-au continuat disputa. După un timp au început să ţipe unul la altul şi aproape că au ajuns la bătaie.

        Discuţia aprinsă a durat cam jumătate de oră când, deodată, o vacă mare şi grasă ce trecea întâmplător pe acolo s-a aşezat pe rogojină ca şi când ar fi fost la ea acasă. Toţi cei prezenţi erau amuzaţi de venirea noului vizitator... cu excepţia celor doi pandits (învăţaţi) care erau atât de prinşi de discuţia lor încât nici n-au observat-o. Oamenii au făcut loc şi vaca s-a aşezat tăcută în spatele celor doi. Vaca părea sincer interesată de discuţia lor, contemplând în modul cel mai serios fiecare cuvânt spus de cei doi.

        Deodată, vaca a mugit: "M-u-u-u-u-u-u-u-u-u", arătându-şi astfel aprobarea. Cei doi pandits (învăţaţi) au sărit în sus cu groază. Pentru prima dată în jumătate de oră nu-şi mai găseau cuvintele. Toată lumea a râs, iar vaca s-a ridicat şi a plecat, probabil pentru a căuta alt satsang (discuţie filosofică) interesant în altă parte.

        Vaca spusese cele mai înţelepte cuvinte din respectivul satsang (discuţie filosofică). Fără să ştie, sau poate tocmai pentru că ştia, ea a spus tuturor, chiar şi pandits-ilor (învăţaţi) că YOGA SUTRAS a lui Patanjali nu a fost scrisă pentru a servi la dezbateri intelectuale şi speculaţii. Ea a fost scrisă pentru a explica procesele şi metodele practice de elevare a conştiinţei, de dobândire a înţelepciunii profunde, de explorare a potenţialelor minţii şi, eventual, de a trece dincolo de minte. Textul este orientat în primul rând spre practică; el nu are intenţia de a fi un exerciţiu intelectual despre samadhi (extaz total). Cu siguranţă că Patanjali însuşi ar fi zâmbit dacă ar fi auzit cuvintele înţelepte ale vacii.

        Multe versuri (aforisme) se referă la lucruri care sunt dincolo de sfera experienţei obişnuite a vieţii şi a înţelegerii umane. Acest lucru nu s-a făcut pentru a da naştere la înţelegere intelectuală numai; el s-a făcut pentru ca un sadhaka (aspirant la spiritualitate) care practică Yoga lui Patanjali, sau orice alt sistem YOGA, să-şi dezvolte progresiv introspecţia şi înţelegerea aspectelor cele mai profunde ale fiinţei sale. El va înţelege gradat versurile (aforismele) criptice ale lui Patanjali prin prisma propriei sale experienţe. Aforismele îi indică dacă se află pe direcţia cea bună sau nu, ajutându-l de asemenea să meargă mai departe. Aforismele nu pot fi înţelese niciodată la nivel intelectual şi nici n-au fost scrise în acest scop şi în acest mod. Ele au fost scrise pentru a servi drept hartă, ele sunt un ghid pentru călătoria de la nivelele obişnuite ale conştiinţei la cele superioare, ducând în cele din urmă la eliberare. Textul arată calea spre libertate perfectă prin practică yoghină susţinută.

        Tot ceea ce este necesar de spus este conţinut în versurile lui Patanjali şi în comentariu. Scopul acestei introduceri este:

        1. De a da informaţiile de bază

        2. De a scoate în evidenţă incredibila consistenţă şi perfecţiune a versurilor astfel încât tu, cititorule, să-ţi poţi da seama de adevărurile yoghine ştiinţifice şi psihologice conţinute în textul principal.

        3. De a sublinia unele lucruri pe care trebuie să le remarci, lucruri pe care le-ar putea omite datorită extremei conciziuni şi simplităţi a versurilor (aforismelor).

      

       Structura textului

 

       YOGA SUTRAS este o scriere secretă sacră care numără 196 sutras (versuri) scrise de înţeleptul Patanjali. În traducere textul s-ar putea numi "Versuri despre yoga" dar, de fapt, cuvântul "sutra" înseamnă "fir". Acest cuvânt implică faptul că cele scrise constituie un gând care se continuă, prin diferitele idei conexe, precum mărgelele pe o aţă, formând o filosofie completă.

        Scrierea mai este numită YOGA DARSHANA ceea ce se traduce prin "Filosofia yoga", dar de fapt cuvântul "darshana" are un înţeles mult mai adânc. Literal, el înseamnă "a vedea". El este derivat din cuvântul "drish" = "a vedea", şi e legat de "drashta" = "cel care vede". Darshana este procesul de "a vedea".

        Prin urmare, yoga darshana înseamnă "un proces de a vedea prin yoga", dar asta nu înseamnă a vedea cu ochii şi nici cu alte simţuri din lumea exterioară. Înseamnă a percepe ceva dincolo de simţuri şi dincolo de minte. Este un proces de a vedea cu ochii şi cu alte simţuri închise, şi cu mintea complet controlată. Yoga darshana este o metodă de percepţie superioară... este un mod de "a vedea invizibilul" sau "de a vedea cu pătrundere spirituală interioară".

 

        Scrierea e privită ca fiind cel mai precis şi ştiinţific text despre yoga care a fost scris vreodată. Ea este împărţită în patru capitole, după cum urmează:

 

1. Samadhi Pada (capitol despre samadhi) cuprinzând 51 de versuri.

        Acest capitol se ocupă de următoarele subiecte:

        - definiţia sistemului YOGA

        - scopul sistemului YOGA

        - vritti (modificare mentală)

        - practica şi detaşarea

        - samprajnata şi asamprajnata samadhi

        - moduri de a experimenta (practica)

        - ishwara (pura conştiinţă)

        - AUM

        - obstacolele progresului

        - metode de a armoniza mintea

        - sabija şi nirbija samadhi

2. Sadhana Pada (capitol despre practică) cuprinzând 55 de versuri.

        Se ocupă de următoarele subiecte:

        - kleshas (tensiuni de bază ale vieţii)

        - îndepărtarea lui klesha

        - scopul pentru care se distruge klesha

        - cunoscătorul şi cunoscutul

        - conştiinţa şi lipsa de conştiinţă

        - calea prajna (cunoaştere intuitivă)

        - cele opt părţi ale sistemului yoga al lui Patanjali

        - yama (cod social şi moral)

        - niyama (cod personal)

        - metodă de a controla gândurile negative

        - rezultatele procurate de yama şi niyama

        - asana (poziţie)

        - pranayama (controlul prana-ei)

        - pratyahara (retragerea simţurilor)

3. Vibhuti Pada (capitol despre puterile psihice) cuprinzând 56 de versuri. Se ocupă de următoarele subiecte:

        - dharana (concentrare)

        - dhyana (meditaţie)

        - samadhi (superconştiinţă)

        - samyama (identificarea totală)

        - parinama (transformări ale conştiinţei)

        - natura aparenţei externe

        - puterile psihice

4. Kaivalya Pada (capitol despre izolare) cuprinzând 34 de versuri. Discută următoarele subiecte:

        - căi de a atinge puteri psihice

        - cauza individualităţii

        - mintea individuală şi mintea cosmică

        - karma (acţiuni şi gânduri predestinate)

        - unitatea tuturor lucrurilor

        - teoria percepţiei

        - mintea ca instrument inconştient

        - calea către kaivalya (izolarea finală)

        - kaivalya (izolarea finală)

        Toate versurile (aforismele) sunt în secvenţă metodică; fiecare îşi are locul lui pentru un scop bine definit. Patanjali trece de la un aforism la altul, de la o topică (sau subiect) la alta cu o logică perfectă.

        Fiecare cuvânt sanskrit are un înţeles exact în contextul scrierii. Multe cuvinte tehnice sunt definite chiar în text. Acest lucru minimizează înţelegerea greşită şi confuzia care pot apărea datorită schimbării înţelesului unor cuvinte de-a lungul timpului. Multe cuvinte n-au echivalent exact în limba română; câteodată, două sau mai multe cuvinte sanscrite au acelaşi înţeles literal în româneşte, dar au implicaţii cu totul diferite în contextul practicii yoga. Traducerea a depăşit aceste probleme, păstrând totuşi înţelesul şi cursivitatea.

        Textul este o capodoperă de conciziune şi claritate. Patanjali a eliminat toate cuvintele inutile din mai multe motive:

1. pentru a uşura memorizarea; trebuie să ne amintim că în acea vreme nu exista tiparul;

2. pentru a permite aforismelor să fie obiect al meditaţiei; prea multe cuvinte duc la confuzie;

3. pentru a preveni citatele greşite şi interpretarea greşită.

        Cu toate că sunt extrem de scurte, versurile conţin esenţa sistemului YOGA al lui Patanjali de la început şi până la sfârşit, deoarece ele conţin maximum de informaţie în minimum de cuvinte.

        Aforismele sunt poezie pură combinată cu precizie ştiinţifică sublimă.

 

       Definiţie

 

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

 

       Patanjali şi-a numit sistemul "YOGA". El nu i-a dat vreo denumire specifică pentru a-l deosebi de alte căi yoghine. Totuşi, încă de pe vremea lui Patanjali, metoda lui a fost numită Patanjali Yoga (Yoga lui Patanjali).

       Patanjali Yoga e identificată amplu ca fiind aceeaşi cu Raja Yoga (calea regală Yoga). Totuşi, noi preferăm să definim Patanjali Yoga ca fiind un sistem specific în vasta varietate a tehnicilor Raja Yoga. Conform cu definiţia noastră, Raja Yoga include următoarele sisteme:

 

        1. Kundalini Yoga; numită şi Laya Yoga

        2. Kriya Yoga

        3. Mantra Yoga

        4. Dhyana Yoga aşa cum e descrisă în Bhagavad Gita

        5. Patanjali Yoga

 

       Raja Yoga (incluzând Patanjali Yoga) este ştiinţa minţii. În loc de a explora lumea exterioară ca orice altă ştiinţă, Raja Yoga se ocupă cu explorarea lumii interioare şi cu eliberarea puterilor şi cunoaşterii conţinută în ea. Este ştiinţa disciplinei mentale şi include diferite metode de a focaliza mintea. Însuşi Patanjali îşi defineşte metoda ca fiind: "eliminarea fluctuaţiilor mentale". Preferăm să numim mintea "piscul vizibil al purei conştiinţe", ceea ce cuprinde conştientul, subconştientul şi inconştientul (sau superconştientul). Prin urmare, noi traducem definiţia lui Patanjali după cum urmează: "Yoga este controlul şabloanelor conştiinţei".

       Patanjali Yoga este acel sistem care constă din cele opt stadii: yama, nyama, asana, pranayama, pratyahara, dharana, dhyana şi samadhi. De aceea ea se mai numeşte ashtanga yoga (yoga celor opt stadii).

 

       Bazele şi datarea Yoga Sutras-urilor

 

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

 

        O tradiţie spune că Hiranyagarbha (Brahma) a fost cel care a formulat pentru prima dată Yoga Sutras. E posibil, dar de dragul simplicităţii putem spune că el le-a formulat prin intermediul unui om numit Patanjali.

        Unii experţi spun că Patanjali a trăit în secolul IV e.n.; alţii spun că el a trăit prin anul 400 î.e.n., iar alţii, că el ar fi existat acum 5000 de ani. O dată larg acceptată, deşi nesigură, este anul 400 î.e.n. Această dată e estimată prin diferite metode. Una din aceste metode este compararea practicilor şi filosofiei Yoga sutras-urilor cu acelea conţinute în alte texte cum ar fi Upanishadele timpurii şi scripturile Samkhya şi Buddhiste. Necazul cel mare este că textele vechi nu pot fi datate corect. Mai mult, e dificil de spus într-adevăr cine a influenţat pe celălalt şi care text a fost primul şi încă, o scriptură nu fixează deloc data apariţiei unui sistem filosofic; scriptura poate fi scrisă cu sute de ani după formularea, dezvoltarea şi proliferarea unei filosofii specifice.

        Un om numit Patanjali se pare că a mai scris încă două texte despre gramatica sanskrită şi despre medicină, numite MAHABHASHYA şi CHARAKAPRATISANSKRITA. Nu se ştie sigur dacă este acelaşi Patanjali care a scris Yoga Sutras. Dacă da, atunci se poate ca Yoga Sutras să fi fost scrise cam în vremea lui Buddha şi a marelui gramatician Panini... adică prin anul 500 î.e.n. Baza Yoga sutras-urilor constă cu siguranţă în filosofia Samkhya, care se spune că a fost formulată de rishi (înţelept) Kapila. Acest sistem a existat înainte de apariţia buddhismului. Însuşi Buddha a studiat Samkhya la un ashram numit Alarkalam, în căutarea lui după iluminare. Samkhya era o filosofie foarte populară în acel timp în India. Sistemul Samkhya se dispensează de toate teoriile despre Dumnezeu; el susţine că existenţa sau non-existenţa lui Dumnezeu este irelevantă pentru sadhana (practica spirituală) personală. Buddha a spus acelaşi lucru. El nu a propovăduit nici credinţa şi nici necredinţa în Dumnezeu. În această privinţă, influenţa filosofiei Samkhya asupra doctrinei lui Buddha se vede clar. Patanjali, pe de altă parte, are o părere diferită atât faţă de Samkhya cât şi faţă de buddhism. Referitor la acest lucru el introduce conceptul de Dumnezeu, dar o face foarte inteligent, pentru a ajuta sadhana (practica spirituală) acelora care sunt înclinaţi spre bhakti yoga. Totuşi, nici una din aceste informaţii nu fixează data la care a fost scrisă Yoga Sutras.

        Unii spun că Patanjali a fost influenţat de Jaini, alţii spun că el a influenţat pe Jaini. Unii spun că buddhismul e bazat în parte pe Yoga sutras, în timp ce alţii spun că Patanjali s-a bazat mult pe buddhism când a scris Yoga sutras. Probabil că toţi au dreptate, deoarece nici un sistem n-a apărut izolat. Fiecare sistem a fost şi continuă să fie influenţat de cele anterioare şi de cele contemporane.

        Oricine care cunoaşte câte ceva din buddhism va observa strânsa asemănare între învăţăturile buddhiste şi acelea ale lui Patanjali, în special la regulile de bază yama şi niyama şi în conceptele filosofice de bază, dar dacă Yoga sutras au fost scrise înainte sau după Buddha nu se ştie precis. Influenţa Yoga sutras-lor poate fi observată clar în textele buddhiste târzii, cum ar fi Vishuddhi Marga, dar nici aceasta nu fixează data Yoga sutras-urilor.

        E interesant de notat că Patanjali nu citează în mod direct şi nu se referă la nici un alt text. Acest lucru ar putea sugera că sutras-urile au fost formulate înaintea multora din binecunoscutele scripturi şi sisteme religioase din India. Pe de altă parte, limbajul folosit în Yoga sutras e ulterior celui folosit în timpul lui Buddha. Acest lucru se pare că fixează în mod concludent data la care a fost scrisă ca fiind în jurul anului 400 î.e.n., dar din nou apar alţi factori care trebuie consideraţi. Limbajul Yoga sutras-urilor poate fi acela folosit în vremea când acestea au fost copiate după manuscrisul original, care s-a pierdut, sau Yoga sutras-urile poate că existau mult timp înainte ca ele să fie puse pe hârtie. Data rămâne nesigură.

        Părerea noastră este că toate tehnicile de Raja Yoga au existat cu mult înainte de Patanjali, chiar dacă numai în formă embrionară în subconştientul colectiv. Yoga sutras sunt probabil o compilare a unor aforisme anterioare care au fost transmise oral de la guru la discipol. Geniul cuiva numit Patanjali a sintetizat acest sistem într-un tot comprehensiv.

        Nu suntem interesaţi în mod deosebit de identitatea sau data la care a trăit Patanjali, deoarece el e numai un intermediar al înţelepciunii fără vârstă care este moştenirea întregii omeniri. Nu are importanţă capitală dacă numele lui a fost Patanjali sau Buddha, Singh sau Smith; dacă a fost indian, chinez sau arborigen. Nu contează nici măcar când a fost scris textul, deoarece el conţine înţelepciune care e veşnică şi care nu aparţine unei anumite zone geografice. Ea e aplicabilă tuturor vârstelor şi tuturor naţiunilor, indiferent de origine. Important este conţinutul şi aplicarea Yoga sutras-urilor.

 

       Comentatori

 

        Mulţi comentatori au scris despre înţelesul ascuns în versurile Yoga Sutras. Cei mai cunoscuţi sunt:

1. Yoga Bhasya -                      de Vhyasa (dată nesigură)

2. Tattva Visharadi -               de Vachaspati (sec.IX)

3. Bhoja Vritti -                       de Bhoja Raja (sec.XI)

4. Yoga Vartika -                     de Vijnana Bhiksu (sec.XIV)

5. Raja Yoga -                  de Swami Vivekananda (sec.XIX)

 

        Toate aceste comentarii sunt disponibile. Mai există multe alte comentarii tradiţionale, şi chiar comentarii la comentarii. De exemplu, Ganesha Bhatt a scris o explicaţie la comentariul Yoga Vartika. Multe comentarii au fost scrise în acest secol, incluzând şi pe acesta de faţă.

 

       Cele opt stadii

 

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

 

       Patanjali dă o mare varietate de tehnici care armonizează treptat mintea şi induce gradat o percepţie din ce în ce mai subtilă. Totuşi, calea principală a lui Patanjali e conţinută în opt stadii fundamentale. Primele cinci sunt:

        1. Yama (cod personal + moral)

        2. Niyama (cod personal)

        3. Asana (poziţie, atitudini corporale)

        4. Pranayama (controlul prana-ei sau a suflului)

        5. Pratyahara (retragerea simţurilor)

 

        Aceste prime cinci stadii sunt stadiile exoterice sau bahiranga (extern) ale practicii Yoga. Ele pregătesc progresiv corpul-minte pentru ultimele stadii:

 

        6. Dharana (concentrare)

        7. Dhyana (meditaţie)

        8. Samadhi (superconştiinţă sau extaz)

 

        Aceste ultime trei stadii sunt stadiile esoterice, sau antaranga (intern), ale practicii Yoga. Primele cinci stadii neagă conştiinţa, în timp ce ultimele trei o dilată. Stadiile avansate pot fi practicate numai după ce se stăpânesc perfect stadiile preparatorii. Stadiile până la Pratyahara (retragerea simţurilor) îndepărtează gradat distracţiile externe, în timp ce practicile de la Dharana (concentrare) în jos distrug gândurile care deranjează şi manifestările psihice, astfel încât mintea încetează să funcţioneze. IDA (lumea internă) e echilibrată de PINGALA (lumea externă) astfel încât SUSHUMNA (transcendentalul) începe să funcţioneze în SAMADHI (superconştiinţă sau extaz).

        Cele opt stadii armonizează progresiv cele cinci koshas (învelişuri) ale omului: annamaya (fizic); Pranamaya (pranic sau bioplasmatic); manomaya (mental); vijnanamaya (intuitiv); anandamaya (divin). Scopul final este de a transcende limitările acestor învelişuri. Mişcarea este de la grosier la subtil. Vom considera acum pe scurt cele opt stadii.

       

       YAMA şi NIYAMA (codul moral şi codul personal)

 

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

 

       Yamas-urile constau din cinci aspecte: ahimsa (starea de non-violenţă faţă de orice, fie om animal sau altceva); brahmacharya (control sexual sau continenţă); asteya (onestitate); aparigraha (non-posesiune). Niyamas-urile sunt de asemenea cinci la număr: saucha (curăţenie); santosha (mulţumire); tapas (austeritate); svadhyaya (studiul spiritual individual) şi ishwara pranidhana (supunerea faţă de voinţa cosmică şi consacrarea acţiunilor). Yamas-urile sunt destinate să armonizeze interacţiunile sociale şi Niyamas-urile sunt destinate să armonizeze simţurile interioare. Ambele, yamas-urile şi niyamas-urile, au drept scop de a reduce fricţiunile între acţiunile exterioare ale omului şi atitudinile interioare ale lui. Există o relaţie mutuală: mintea stimulează acţiunile exterioare şi acţiunile exterioare stimulează mintea. Dacă acţiunile exterioare nu sunt armonioase, atunci mintea va fi deranjată. Învers, o minte deranjată tinde să producă acte dizarmonioase. Acesta e un cerc vicios, în care tulburarea interioară duce la tulburarea exterioară şi invers. Yamas-urile şi Niyamas-urile tind să rupă acest cerc vicios şi prin urmare să calmeze mintea prin acţiuni înţelepte şi atitudini înţelepte faţă de sine, faţă de viaţă şi faţă de mediul înconjurător.

        Cu toate că yamas-urile şi niyamas-urile constau numai din zece imperative, ele cuprind o marjă întinsă a activităţii umane. Ele abordează problema tulburării mentale din punct de vedere extern, periferic, dar aceasta constituie startul către schimbări mai profunde care pot lua naştere din explorarea mai profundă a minţii. Regulile nu sunt uşor de aplicat, dar chiar şi o aplicare aproximativă va duce la o pace mentală considerabilă. Aplicarea perfectă vine numai odată cu realizarea de sine.

 

       ASANA (atitudine corporală)

 

        E definită de Patanjali ca fiind stabilă şi confortabilă. Teoretic ea poate include multe dintre asanas-urile din Hatha-Yoga, dar practic ea include numai câteva posturi de meditaţie, cum ar fi padmasana, siddhasana etc. În Patanjali-yoga scopul unei asana este de a echilibra diferitele impulsuri nervoase, sentimente de durere sau plăcere, căldură şi frig şi toate celelalte senzaţii opuse.

 

       PRANAYAMA (controlul prana-ei sau al suflului)

        E practicată pentru a concentra forţele prana-ice ale structurii umane. Acest lucru duce la control şi focalizare mentală.

 

       Pratyahara (retragerea simţurilor)

 

 Înseamnă "a se retrage înăuntru". Practica se ocupă cu controlul şi stăpânirea tendinţelor minţii îndreptate spre exterior, astfel încât conştiinţa poate fi dirijată la voinţă spre interior. Este imposibil de explorat tărâmurile interioare ale minţii atâta timp cât suntem atraşi, deranjaţi şi distraţi de experienţa externă a simţurilor. Prin urmare, experienţele simţurilor, cum ar fi sunetul, mirosul etc., sunt suspendate. Toate tehnicile meditative, cum ar fi antar mauna, ajapa japa, trataka etc. au drept scop iniţial inducerea acestei stări de pratyahara. Pratyahara (retragerea simţurilor), într-un sens mai elevat, include de asemenea eliminarea senzaţiilor interne psihice şi mentale.

 

       DHARANA (concentrare)

 

        Înseamnă concentrare a minţii. Este pasul dinaintea meditaţiei şi se ocupă cu fixarea conştiinţei asupra unui obiect, excluzându-le pe toate celelalte. Dacă starea de pratyahara (retragerea simţurilor) a fost dobândită, atunci toate distracţiile exterioare ar trebui să dispară, dar totuşi mintea e încă plină de divagaţii sau flecăreală interioară care ia forma amintirilor şi a anticipărilor viitorului. Mintea gândeşte şi încearcă să retrăiască experienţele trecute plăcute, e obsedată de experienţe neplăcute, sau face planuri şi se teme pentru viitor.

        Se pot folosi diferite metode pentru a induce focalizarea mentală. Religiile în general încearcă să o facă prin intermediul ritualurilor, a slujbelor bisericeşti, puja (adorare), cânturi, kirtan, rugăciuni ş.a.m.d. Patanjali-Yoga foloseşte un simbol psihic ca punct focar pentru concentrarea interioară. Acesta poate fi guru-l (învăţător spiritual) personal, o zeitate, o mantra (cuvânt care se repetă), o întrebare; poate fi aproape orice, chiar şi un deget de la mână. Trebuie să fie ceva care atrage în mod spontan atenţia şi trebuie ales în conformitate cu natura inerentă a minţii şi personalităţii fiinţei, simbolul psihic, proiectat în faţa ochilor închişi, trebuie să fie atât de covârşitor încât întreaga fiinţă să fie focalizată asupra lui. Trebuie să existe atracţie spontană, altfel psihicul rămâne împrăştiat.

       Dharana (concentrare) cere practică regulată şi persistentă. Gradat se vor percepe aspecte din ce în ce mai adânci ale obiectului concentrării; natura sa arhetipală va începe să se reveleze. Practicantul va intra în mod spontan în dhyana (meditaţie).

 

       DHYANA (meditaţie)

 

        Este numai o extensie a lui dharana (conentrare). Ea survine atunci când practicantul e capabil să menţină un flux neted, continuu al concentrării asupra simbolului intern o perioadă adecvată de timp. Mintea devine un mulaj al simbolului psihic. Fluxul de conştiinţă e adesea comparat cu scurgerea continuă a uleiului. În cele din urmă acest lucru duce la eliminarea dualităţii; văzătorul, văzutul şi vederea fuzionează în ceva unic şi fiinţa intră în starea de samadhi (superconştiinţă). Patanjali enumeră diferite nivele de samadhi, dar o definiţie bună este următoarea:

        "Atunci când cele cinci simţuri împreună cu mintea se odihnesc, când chiar şi intelectul a încetat să funcţioneze atunci, spun întelepţii, este atinsă starea supremă".

 Katha Upanishad, III:10

 

        Aceasta este starea în care lipsesc complet atât modificările externe cât şi cele interne ale minţii; tot ceea ce rămâne este conştiinţa.

       Samadhi (superconştiinţă, extaz) aduce realizarea de sine. În Bhagavad Gita se spune:

        "Când intelectul, uimit de cuvintele auzite din scripturi, stă nemişcat în samadhi, atunci vei obţine realizarea de sine".

        Altă explicaţie şi definiţie a lui samadhi este:

        "Douăsprezece (cicluri prelungite de) pranayama (controlul suflului) duc la pratyahara (retragerea simţurilor).

        Douăsprezece (durate prelungite de) pratyahara (retragerea simţurilor) duc la dharana (concentrare).

        Douăsprezece astfel de dharanas (concentrare) duc la dhyana (meditaţie) şi douăsprezece astfel de dhyanas (meditaţie) duc la samadhi (extaz)".

 Yoga Chudamani Upanishad, III: 113

 

Cele opt etape sunt destinate aspiranţilor avansaţi.

 

       Yoga Sutras sunt bine cunoscute, şi totuşi, cele opt etape constituie tehnici cu adevărat avansate şi extrem de puternice pentru aceia care şi-au eliminat majoritatea problemelor şi conflictelor mentale. Ele nu sunt destinate oamenilor obişnuiţi. Chiar la început se spune: "Acum, prin urmare, urmează instrucţiuni complete cu privire la yoga". Cuvintele "Acum, prin urmare" înseamnă că practicantul va fi în stare să practice cele opt etape numai după minuţioase şi îndelungi pregătiri. Yoga Sutras sunt o continuare a unor texte anterioare şi a unor învăţături fundamentale. În Hatha Yoga Pradipika se spune:

        "Plecăciuni lui SHIVA, cel care a predat Hatha Yoga ca pe o scară ce permite urcuşul pe culmile Raja Yoga-i). Din cauza confuziei şi prejudecăţilor majoritatea oamenilor sunt incapabili să practice Raja Yoga; de milă Swatmarama descrie Hatha Yoga ca o torţă care îndepărtează ignoranţa".

 Hatha Yoga Pradipika, I: 1,2,3

 

        "Hatha Yoga, sub forma asanas-urilor (poziţii), a pranayama-ei (controlul suflului) şi a altor practici, trebuie stăpânită perfect, până ce practicantul e gata pentru Raja Yoga".

 Hatha Yoga Pradipika, I: 68, 69

 

        Fără această pregătire, practicantul nu va reuşi cu adevărat în Raja sau Patanajali Yoga.

        De ce sunt cele opt etape avansate? Un motiv este că ele cer oamenilor să-şi restrângă gândurile şi pentru majoritatea oamenilor care au mintea tulburată acest lucru va face mai mult rău decât bine. Numai atunci când fluctuaţiile minţii sunt mici se pot restrânge gândurile. Omul poate cu uşurinţă să distrugă gândacii de bucătărie care ameninţă curăţenia unei grădini, dar e mult mai dificil să îmblânzeşti un elefant sălbatic. Nu este deloc de dorit suprimarea gândurilor haotice care există în mintea unei persoane obişnuite.

        Regulile fundamentale Yama (cod social şi moral) şi Niyama (cod personal) sunt de asemenea foarte dificile pentru omul obişnuit. Aceste reguli sunt pentru aceia care şi-au epuizat o mare parte din turbulenţa mentală şi dorinţe. De exemplu, dacă majoritatea oamenilor, în loc să practice continenţa sub forma brahmacharya-ei, încearcă să practice castitatea totală, atunci ei vor deveni nevrozaţi; Ea poate fi practicată, ca abstinenţă deplină, numai de oameni care şi-au consumat cea mai mare parte a dorinţelor şi şi-au purificat deja mintea.

        Cele opt etape superioare ale sistemului Patanjali Yoga sunt destinate aspiranţilor avansaţi şi NU sunt pentru începători. Înainte de toate, omul trebuie să-şi purifice mintea prin Karma Yoga, Hatha Yoga, Bhakti Yoga şi tehnici generale de meditaţie care cer mai mult participarea conştiinţei decât concentrare. De asemenea, omul poate practica unele tehnici afiliate celor sugerate în text. Aceste metode îl vor pregăti pentru practica celor opt etape şi pentru întâlnirea cu guru-l (învăţător spiritual) care-l poate învăţa personal.

 

       Tehnici yoga afiliate

 

        Calea YOGA formulată de Patanjali nu e îngrădită de practica numai a celor opt stadii. Ea este un sistem integral care conţine multe alte practici yoga. Patanjali enumeră şi sugerează o mare varietate de tehnici care ajută la armonizarea minţii şi a vieţii; totuşi, explicaţiile sale şi descrierea tehnicilor sunt foarte scurte şi neclare, ca să nu spunem mai mult. Este foarte uşor de scăpat semnificaţia profundă a afirmaţiilor lui Patanjali fără îndrumarea expertă a unui maestru şi guru (învăţător spiritual). Guru (învăţător spiritual), cu intima sa cunoaştere şi experienţă personală yoghină, scoate clar în evidenţă implicaţiile ascunse în multe versuri obscure. De exemplu, versurile I: 32-39 descriu baza majorităţii tehnicilor meditative, incluzând Yoga Nidra, Antar Mauna, Khechari Mudra, Trataka etc. Mantra sau Japa Yoga e descrisă clar în versurile I: 27-29. Comentariul explică clar şi scoate în evidenţă aceste înţelesuri ascunse.

 

        Personalitatea umană poate fi împărţită, în mare, în patru categorii fundamentale: emoţională, activă, intuitivă şi voliţională. Patanjali a înţeles clar acest fapt, precum şi faptul că fiecare persoană are un temperament diferit şi înclinaţii conforme cu una sau mai multe din aceste categorii. El, prin urmare, ştia că Yoga trebuia să convină caracterelor specifice ale unui individ. Deci el sugerează:

 

       BHAKTI YOGA pentru cei cu înclinaţie emoţională şi devoţională

(vezi versurile I:23; II:1; II:23; II:45 etc).

 

       JNANA YOGA pentru cei cu natură intuitivă. El recomandă reflecţie şi investigaţie asupra adevăratului înţeles al lui AUM (aforismele I:27-29 - şi explică de asemenea o mare parte din filosofia Samkhya (aforismele II:20-28 etc.) ca un mijloc de realizare de sine. El spune de asemenea în mod clar că toate cunoştinţele mentale sunt limitate.

 

       RAJA sau PATANJALI YOGA pentru cei cu o voinţă puternică; aceasta este tema întregii scrieri.

 

       KARMA YOGA pentru cei care sunt activi prin natură nu e menţionată în mod specific, dar ea e conţinută implicit în multe aforisme. De exemplu, Yamas-urile (cod social şi moral) şi Niyamas-urile (cod personal) implică practica Karma Yoga-i în acţiunile şi îndatoririle zilnice. De asemenea, Karma Yoga este implicit înţeleasă în aforismele sale despre Bhakti Yoga.

       Patanjali ştia că succesul în Bhakti Yoga duce în mod automat la succes în Raja Yoga; Jnana Yoga duce la perfecţiune în Raja Yoga, şi aşa mai departe. El ştia că o persoană angajată pe calea Raja Yoga trebuie să-şi integreze întreaga sa fiinţă. Ingustimea mentală şi egoismul trebuie îndepărtate prin orice metodă disponibilă. Toate funcţiile negative şi limitate ale minţii trebuie distruse. El a spus:

        "Oprirea Vritttis-urilor (modificări mentale) poate fi realizată prin vairagya (detaşare) şi abhyasa (practica Yoga)".

        Această afirmaţie include toate căile şi tehnicile Yoga. Nici una nu e exclusă. Toate duc la succes în Yoga.

 

       Viyoga (practica yoga) duce la yoga

 

        Mulţi oameni ştiu că cuvîntul yoga înseamnă uniune, dar în Yoga sutras, Patanjali se referă la yoga ca fiind un proces de separare. Cum se poate explica această contradicţie? Ea poate fi explicată în termenii filosofiei Samkhya, care constituie baza Yoga sutras-urilor.

       Samkhya împarte existenţa şi fiinţa individuală în două aspecte fundamentale: purusha (conştiinţă) şi prakriti (natură; energie, fiinţă manifestată). Reamintiţi-vă că este numai o filosofie şi ca orice filosofie, oricât ar fi de sublimă, nu poate reprezenta cu adevărat realitatea. Existenţa şi fiinţa individuală iau naştere când purusha şi prakriti se unesc. Purusha (conştiinţa) implică drashta (văzătorul) şi prakriti implică drishya (văzutul). Purusha înseamnă fiinţă subiectivă şi prakriti înseamnă existenţă obiectivă, externă.

        Procesele şi practicile yoga se ocupă de viyoga (practica yoga), separând purusha (conştiinţa) de prakriti (natură), văzătorul de văzut; adică, separând conştiinţa de identificarea cu vehiculul minte-corp. Această separare şi diferenţă între conştiinţă şi minte-corp poate fi înţeleasă numai prin experienţă personală. Nici vorbăria şi nici cititul nu vor convinge pe cineva de adevărul şi realitatea acestei diferenţe ci numai experienţa personală. Această experienţă va transforma profund viaţa practicantului; îi va da o bază pe care să îşi reaşeze viaţa şi fiinţa. El va vedea atunci o nouă dimensiune, nebănuită până atunci, a fiinţei lui. Procesul yoga are drept scop de a aduce această separare între văzător şi văzut; ceea ce duce la yoga - uniune, ca punct culminant. La început purusha (conştiinţa) şi prakriti (natura) trebuie separate şi apoi, după ce acest lucru s-a realizat, ele sunt văzute ca formând acelaşi lucru. Astfel, viyoga (practica yoga) duce la yoga la un nivel superior.

        Altă explicaţie a aceluiaşi lucru este că pura conştiinţă (purusha) e trasă în jos spre nivele inferioare ale conştiinţei prin identificarea greşită cu mintea-corp (prakriti). Scopul yoga-i este de a elibera purusha (conştiinţa) de încătuşările limitatoare ale lui prakriti (natura). Inţeleptul Satyananda defineşte yoga astfel:

        "(O metodă) prin care conştiinţa e deconectată de minte şi de lumea manifestată. Yoga (uniune) rezultă de aici".

        Experienţa prin trăire directă a diferenţei dintre pura conştiinţă şi minte-corp, şi separarea lor, duce la realizarea că toate lucrurile fac parte din Unic. Toate căile yoga şi tehnicile respective folosesc acest proces de îndepărtare a limitărilor minţii şi corpului astfel încât jnana (cunoaşterea transcendentală) să poată străluci în toată gloria sa. Perfecţiunea minţii duce la iluminarea spontană a purei conştiinţe.

 

       Natura minţii

 

        Psihologia modernă are tendinţa să privească mintea ca fiind sursa cunoaşterii şi a conştiinţei. Patanjali afirmă clar punctul de vedere yoghin atunci când spune că mintea nu poate fi sursa conştiinţei deoarece ea (mintea) poate fi percepută de asemenea ca un obiect (aforismul IV: 19). Mintea NU se autoiluminează. Ştiinţa modernă tinde să privească atât mintea cât şi conştiinţa ca fiind expresii şi manifestări ale materiei. Yoga, pe de altă parte, spune că materia este forma grosieră de manifestare a minţii; materia e controlată de minte, şi nu mintea de materie. Lumea materială pe care o vedem în jurul nostru este o expresie a aspectelor mentale subtile ale existenţei.

        În afară de aceste două diferenţe fundamentale, yoga şi gândirea modernă concordă în multe privinţe referitor la minte.

        Conform cu psihologia lui Jung, mintea poate fi clasificată în trei dimensiuni diferite: Conştient, Subconştient şi Superconştient. Acestea pot fi legate de terminologia yoghină după cum urmează:

 

- mintea conştientă            - sthula (dimensiune grosieră)

                                       - jagrat (stare de veghe)

- gândirea superficială ("maimuţa mentală") şi percepţia lumii exterioare

- mintea subconştientă       - sukshma (dimensiune subtilă)

- swapna (somn (cu vise))

- memorie individuală

- samskaras (tendinţe mentale)

- mintea superconştientă    - karana (dimensiune cauzală)

- sushupti (somn profund)

- samskara cosmică şi memorie cosmică

 

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)

 

        Aceste tărâmuri conţin aspectele instinctive, intelectuale, psihice şi intuitive ale omului. Scopul sistemului Patanjali-yoga este de a explora aceste sfere mentale astfel încât ele să devină cunoscute. Ţelul este de a pleca de la conştient la subconştient şi de la subconştient la superconştient.

        Puţini oameni înţeleg sau apreciază, chiar vag, incredibila adâncime a minţii. Nici un sistem psihologic modern n-a încercat să-i definească conţinutul; cu toate acestea, Vhyasa, unul din cei mai profunzi comentatori al Yoga sutras-urilor, care se pare că a trăit acum două mii de ani, a împărţit şi clasificat mintea subconştientă şi cea superconştientă în şapte aspecte. Acestea sunt:

        1. Samskaras (impresii mentale) refulate cauzate de reprimare

        2. Samskaras care îl fac pe om să acţioneze într-un anumit fel. Aceste amintiri pot fi prenatale, determinând acţiuni, boli, talente şi aşa mai departe. Acesta este aspectul ereditar al omului.

        3. Date latente neexprimate şi amintiri al evenimentelor trecute, Acestea sunt ascunse şi stocate în inconştientul colectiv, dincolo de limitările normale ale conştiinţei individuale.

        4. Reflexe instinctive care controlează funcţionarea vegetativă a corpului fizic şi prana-ic (corpul subtil vital). Noi nu învăţăm să digerăm hrana; Acest lucru este deja pre-programat în mintea individuală.

        5. Prana (energie bio-plasmatică). Mintea, indiferent cât e de subtilă sau de grosieră, e compusă din prana. Prana (energie bio-plasmatică) este de asemenea modalitatea prin care mintea execută acţiuni exterioare în conformitate cu gândurile.

        6. Fluctuaţii mentale înnăscute. Mintea, prin însăşi natura sa, are tendinţa să se schimbe odată cu ritmurile cosmice.

        7. Puteri psihice. Puterile supranormale tind să se manifeste în Superconştient sau mintea cosmică.

        Aceasta e o listă foarte comprehensivă şi are cu siguranţă darul de a pune pe gânduri. Ea dă o indicaţie despre scopul şi natura minţii. Aceste aspecte diferite se manifestă progresiv pe calea yoga.

        Toate secretele universului sunt în minte. Ea conţine toate cunoştinţele care au existat, există şi vor exista în viitor. Ea are straturi succesive de exprimare, de la cel mai subtil la cel mai grosier. Scopul sistemului Patanjali-yoga este de a îndepărta progresiv restricţiile existente şi voalurile minţii individuale, de a explora şi scoate la lumină potenţialul său inerent şi de a transforma gradat mintea individuală într-un instrument şi o reflexie a minţii cosmice, din care este o parte. Scopul sistemului Patanjali-yoga şi a tuturor celorlalte căi yoga este de a evolua şi de a sări în prăpastia non-minţii... superconştiinţa.

 

       Puterile psihice sau supernormale

 

        Puterile psihice sunt numite siddhis în sanskrită. Ele includ telepatie, clarauz, clarviziune, premoniţie şi o paletă vastă de alte puteri mai puţin cunoscute. Ele se manifestă prin intermediul tărâmurilor super-individuale ale minţii. Ele apar în superconştient unde fiecare persoană, fiecare minte individuală şi fiecare lucru e legat în mod intim şi inefabil de toate celelalte. Ele se pot manifesta în trecut, în viitor şi chiar în tărâmurile de dincolo de spaţiu-timp. Cu toate acestea, indiferent cât de minunate ar părea, ele sunt doar expresii interne ale minţii.

        În ultimii ani, experimente ştiinţifice efectuate în Rusia şi în alte părţi au măsurat diferite fenomene psihice cu ajutorul instrumentelor, dar aceste experimente nu sunt cu adevărat necesare, deoarece fiecare le va descoperi personal pe calea yoga.

        Multe din versurile textului Yoga-sutras descriu o mare varietate de siddhis (puteri psihice sau supranormale) cunoscute şi mai puţin cunoscute. Totuşi textul atrage în mod clar atenţia că practicantul nu trebuie să aspire la ele sau să le folosească în scopuri degradante. Ele pot fi periculoase, atât pentru sine cât şi pentru ceilalţi, dacă sunt folosite în scopuri egoiste. Scopul sistemului yoga NU este de a dezvolta aceste siddhis (puteri supranormale), ci de a aduce realizarea naturii veritabile a fiinţei. Siddhis-urile constituie numai un decor trecător care va veni cu siguranţă de îndată ce mintea va deveni focalizată şi purificată. Faţă de ele trebuie să fim perfect detaşaţi.

        Pe calea yoghină tentaţiile devin din ce în ce mai subtile, pe măsură ce progresăm. Este dificil să rezişti tentaţiei de a folosi puterile psihice, şi dacă nu rezişti vei regresa şi vei plăti un preţ mare pentru aceasta. Toţi marii sfinţi, yoghini etc. vorbesc despre bătălia lor împotriva tentaţiilor, inclusiv Buddha şi Isus. Din fericire, aceste siddhis (puteri supranormale) apar rareori la indivizi egoişti; dacă ar apare, ele ar produce un haos total în minte şi în tărâmurile mult mai subtile ale psihicului. Deci, nu practicaţi yoga ca să obţineţi siddhis (puteri supranormale); în primul rând satisfaceţi-vă dorinţele în planul fizic, armonizaţi-vă fiinţa şi căutaţi să realizaţi o stare de echilibru interior şi pace.

       

       Sublimul sistem psihiatric-psihologic

 

        Majoritatea sistemelor psihiatrice contemporane se ocupă în special cu restaurarea "normalităţii" individului, indiferent de ce înseamnă acest termen. Patanjali-yoga încearcă de asemenea să aducă această normalitate, dar ea merge mult mai departe. Ea încearcă să-i dea posibilitatea individului să-şi exploreze limitele propriei sale minţi, să-i confere realizarea de sine şi apoi libertatea perfectă. Patanjali-yoga poate fi numită ultimul sistem psihiatric-psihologic înspre care toate celelalte îşi vor îndrepta privirea pentru a se ghida, şi cu toate acestea el conţine mai puţin de două sute de versuri şi a fost scris acum mai bine de două mii de ani.

        Când veţi citi textul şi comentariul veţi vedea metoda folosită pentru a aborda problemele minţii. Iată câteva exemple:

       Patanjali a enumerat pe scurt tehnicile de bază pe care psihiatria modernă le aplică în terapie. Acestea sunt date în aforismele I: 32-29. Versul 32 sugerează cultivarea interesului intens pentru un lucru unic - acesta poate fi un hobby sau o muncă şi constituie terapia ocupaţională. Versul 33 sugerează cultivarea atitudinilor pozitive faţă de alţii - aceasta implică un grad de autosugestie, care poate fi împărtăşit de psihiatru pacientului său. Versul 34 sugerează controlul respiraţiei. Relaţia între tulburarea mentală şi respiraţia neregulată e binecunoscută; respiraţia profundă poate fi folosită pentru a induce liniştea mentală. Aforismele 35 şi 36 propun concentrarea asupra unui singur simţ. Acest lucru poate include terapia prin muzică, masajul etc., şi poate aduce repede calmarea minţii. Versul 37 sugerează meditaţia asupra unei persoane care a atins înalte stări de conştiinţă. Acesta poate fi un yoghin sau guru-l (învăţătorul spiritual) personal, dar se poate aplica de asemenea la un psihiatru; de fapt, majoritatea terapiilor sunt total dependente de încrederea pe care o are pacientul în terapeut. Fără acest sentiment de încredere tratamentul nu poate reuşi. Aforismul 38 sugerează terapia prin vis, care aproape constituie baza unor sisteme psihiatrice moderne. În final versul 39 recomandă meditaţie; psihiatria modernă a început în ultimul timp să înţeleagă semnificaţia unei astfel de terapii. Toate aceste metode ajută la purificarea minţii şi ajută amintirile (Samskaras) să iasă la suprafaţă şi să fie distruse.

        Simptomele tulburărilor mentale sunt de asemenea enumerate în versul I: 31; acestea sunt bolile propriu-zise, depresiune, nervozitatea şi respiraţia grea şi neregulată.

        Nefericirea e problema universală a omenirii. În câteva versuri scurte dar profunde, Patanjali defineşte cauza nefericirii umane precum şi terapia ei; el a explicat ceea ce mii de cărţi, filosofii şi sisteme psihologice au încercat să facă fără succes. El sintetizează întreaga situaţie în câteva cuvinte, fără să se piardă în vorbărie prolixă şi detalii. Deoarece aceste versuri sunt atât de explicite, cuprinzătoare şi logice, le vom discuta pe scurt aici, cu toate că ele sunt explicate pe larg în comentariu. Pentru a scoate în evidenţă unele lucruri, am modificat puţin traducerea. În primul rând, Patanjali spune:

        "Tensiunile fundamentale ale minţii (care aduc nefericire) sunt ignorarea adevărului, egoismul, ataşamentul, aversiunea şi frica de moarte".

Acest vers sintetizează întreaga cauză a nefericirii. Următoareale aforisme definesc implicaţiile tensiunilor fundamentale:

        "Ignorarea realităţii e tensiunea-rădăcină de la care apar toate celelalte tensiuni; tensiunile pot fi latente, atenuate, conflictuale sau manifestate".

         (vezi II: 3,4)

       Patanjali explică faptul că motivul de bază al nefericirii, conştiente sau nu, este ignoranţa veritabilei naturi proprii. Până ce fiinţa nu-şi cunoaşte natura sa proprie, vor exista totdeauna tensiuni şi nefericiri, într-o formă sau alta.

 

       Patanjali defineşte tensiunile ca acţionând pe diferite nivele. Ele pot fi:

 

1. Latente (prasupta) - înrădăcinate adânc în mintea subconştientă şi neconştientizate încă. Ele vor apare pe măsură ce percepţia va deveni mai profundă prin practica yoga.

2. Atenuate (tanu) - tensiuni minore, nesemnificative

3. Conflictuale (vichchhinna) - tensiuni care aduc nevroze, fobii, depresiuni etc. Yoga va dizolva în cele din urmă aceste tensiuni, permiţându-vă să vă armonizaţi acţiunile.

4. Manifestate (udara) - tensiuni conştiente care pot fi recunoscute clar în activitatea zilnică.

 

        Aceste tensiuni acoperă toată paleta de la cele mai grosiere până la cele mai subtile. Ce este însă această tensiune de bază numită ignoranţă? Patanjali explică în aforismul următor:

        "Ignoranţa poate fi definită prin faptul de a privi drept nepieritor ceea ce este efemer, drept pur ceea ce este impur, drept fericire ceea ce este nefericire, drept sine ceea ce este non-sine".  (vezi II:5)

        Ignoranţa este necunoaşterea swarupa-ei (naturii veritabile a fiinţei). Aceasta este cauza profundă a nefericirii. Ignoranţa este progresiv dispersată prin lumina înţelegerii care vine de la practica regulată şi perseverentă yoga. De fapt, mintea însăşi este o sursă de ignoranţă, deoarece ea lucrează pe principiul separării şi diferenţelor. Ignoranţa este treptat dizolvată prin pătrunderea naturii minţii şi, eventual, trecerea dincolo de minte. Mintea este aceea care realizează falsa identificare a constiinţei cu mintea-corp. Când viyoga (separarea) conştiinţei de minte-corp este realizată, atunci fiinţa se îndreaptă spre distrugerea ignoranţei sale fundamentale şi deci a tuturor celorlalte cauze ale nefericirii.

        Ignoranţa duce la egoism. Acest lucru este explicat în următorul vers:

        "Egoismul poate fi definit ca fiind identificarea greşită a văzătorului (purusha) cu instrumentul minte-corp."

 (vezi II:6)

        Oamenii se identifică în mod fals cu mintea-corp; acest lucru produce un puternic simţ al individualităţii. Fiecare încearcă să-şi impună propria voinţă asupra altora în scopuri egoiste. El caută plăcerea personală cu orice preţ. Preţul este în general frustrarea şi nefericirea, deoarece ego-ul nu poate fi niciodată satisfăcut.

        Simţul ego-ului duce la aversiune şi ataşament faţă de lucrurile materiale;

        Ataşamentul poate fi definit ca fiind căutarea plăcerilor lumii.

 Aversiunea poate fi definită ca fiind repulsia faţă de lucrurile lumii".

 (vezi II:7,8)

        Aceste tensiuni, ataşamentul şi aversiunea, plăcerea şi neplăcerea, duc la un conflict continuu şi nefericire în viaţă, deoarece situaţiile vieţii rareori, ca să nu spunem niciodată, asigură satisfacerea nevoilor personale.

        Aceste plăceri şi neplăceri duc la frica de moarte, deoarece fiinţa doreşte să-şi continue status-quo-ul de plăcere şi individualitate. Patanjali spune:

        "Frica de moarte este o forţă inerentă şi dominantă în toate fiinţele, chiar şi la cele foarte învăţate".

        Acest lanţ de cauze ale tensiunilor şi nefericirii este foarte raţional. Ignoranţa duce la egoism; egoismul duce la plăceri şi neplăceri şi acestea duc la frica de moarte. Indepărtarea ignoranţei şi a tuturor celorlalte tensiuni duce la fericirea perfectă. Cum se face acest lucru?

        "Aceste cauze de nefericire pot fi anihilate prin resorbţia lor în sursa care le-a produs şi prin îndepărtarea stărilor mentale asociate, prin meditaţie".

         (vezi II: 10,11)

        Astfel, tensiunile pot fi îndepărtate prin explorarea minţii cu ajutorul tehnicilor meditative.

        Aceste câteva aforisme scurte sintetizează natura problemelor mentale, a tensiunilor şi a nefericirii precum şi metoda de a le elimina. Se poate scrie o întreagă enciclopedie pentru a le elucida. Se poate dezvolta un întreg sistem psihiatric în jurul lor. Patanjali-yoga are drept scop abordarea chiar a surselor nefericirii umane; orice altă viziune poate doar zgâria suprafaţa suferinţelor umane. Patanjali dă dovadă de pătrundere psihologică a cauzelor fundamentale, şi fără această pătrundere, cum poate fi vindecată nefericirea? Prin urmare sutras-urile definesc cauza şi apoi indică modul de îndepărtare a lor. Numai în acest fel omul poate găsi fericirea durabilă care sălăşluieşte dincolo de cele mai îndrăzneţe visuri ale lui.

       Patanjali a scris o comoară de cunoaştere condensată în câteva sute de versuri. Din punctul nostru de vedere, ea trebuie să fie cartea de referinţă pentru toţi psihiatrii. Ea trebuie să fie "Biblia" psihologiei şi psihiatriei. Acesta este respectul nostru pentru această capodoperă a înţelepciunii practice.

 

       Necesitatea acestui comentariu

 

       Patanjali, sau cine a scris Yoga Sutras, a fost un spirit superior. El a fost mai ştiinţific decât toţi oamenii de ştiinţă; mai logic decât toţi logicienii. El a făcut economie strictă şi drastică de cuvinte. El a evitat repetiţia. Uneori structura frazei sale este incompletă, cu toate acestea fiecare cuvânt conţine o comoară de informaţie şi semnificaţie, câteodată evidentă, dar de cele mai multe ori ascunsă. Este foarte uşor de omis sau de înţeles greşit implicaţiile din spatele versurilor. Inţelesurile criptice pot fi revelate numai de un maestru; mai mult, versurile trebuie explicate în termeni pe care omul modern să-i poată înţelege.

 

Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)